Din punct de vedere fiscal conform art. 24 alin. (2) din Codul Fiscal:
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Conform art. 24 alin. (17) din Codul Fiscal:
(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
Din punct de vedere contabil, conform pct. 64 din reglementarile contabile adoptate prin OMFP 3055/2009:
64. – (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor pct. 68 şi 70.
In concluzie, atat din punct de vedere fiscal cat si contabil o societate poate inregistra obiectele de inventar ca mijloace fixe amortizabile in cazul in care acestea au o durata de utilizare mai mare de un an dar nu au o valoare fiscala mai mare decat limita prevazuta de lege (1.800 lei la data publicarii prezentului articol).
*Am publicat acest articol in urma intrebarii unui client daca poate trata obiectele de inventar ca mijloace fixe in loc sa le inregistreze pe cheltuieli in conformitate cu politicile contabile ale grupul din care face parte societatea.