Impozitare venituri din salarii realizate in Franta dar platite din Romania

Intrebare: În perioada 2005-2007 societatea noastră a avut 2 salariaţi care au desfăşurat activitate salarială în Franţa şi au fost plătiţi pentru această activitate în Franţa de către angajatorul din România. Veniturile realizate din această activitate au fost impuse în România.

Aceste 2 persoane au depus o declaraţie de venit în Franţa declarând veniturile din salarii şi asimílate. Ulterior le-a venit decizie de impunere iar societatea noastră a achitat súmele datorate de aceştia ca impozit pe venit.

Vă rugăm sa ne oferiţi detalii cu privirea la procedura de recuperare a impozitelor platite în România. Poate societatea noastră să solicite  credit fiscal dacă a plătit impozitul pe venit in Franţa pentru angajat? Care este termenul legal de prescripţie pentru restituire? Putem face cerere in 2011 pentru 2005?

Raspuns:

Din enunţul întrebării dvs. înţelegem că cei doi salariaţi ce şi-au desfăşurat activitatea în Franţa sunt persoane fizice rezidente în România, cu domiciliul în România, iar veniturile realizate în Franţa fac astfel obiectul impozitării în România potrivit prevederilor art. 40, alin. (1), lit. a) din Codul fiscal.

Potrivit pct. 209 din normele de aplicare ale Art. 91 din Codul Fiscal, contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) (persoane fizice rezidente române, cu domiciliul în România) şi cei prevăzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfăşoară activitate salarială în străinătate şi sunt plătiţi pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarială desfăşurată în străinătate.

În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii atât în România, cât şi în străinătate, statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu respectivul stat, organul fiscal competent din România va proceda la regularizarea impozitului datorat de rezidentul român, pe baza cererii depuse.

Potrivit prevederilor art. 15 din Convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată între România şi Franţa, sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca serviciul să nu fie prestat în celălalt stat contractant. Dacă serviciul este prestat în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acest celălalt stat. Derogînd de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat prestat în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 18 luni în curs de 3 ani consecutivi;

b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau o bază fixă pe care o persoană o are în celălalt stat.

Potrivit prevederilor de mai sus coroborate cu informaţiile furnizate în întrebarea dvs., considerăm că dreptul de impunere în cazul veniturilor menţionate revine statului francez întrucât cei doi salariaţi au depaşit termenul de şedere prevăzut la punctul a), de 18 luni în 3 ani consecutivi.

Potrivit pct. 209 din normele de aplicare ale Art. 91 din Codul Fiscal, în vederea regularizării impozitului, contribuabilii care au fost impuşi pentru aceleaşi venituri obţinute din salarii atât în România, cât şi în alt stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri vor depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştă, împreună cu cererea de restituire, următoarele documente justificative:

a) fişa fiscală întocmită de angajatorul rezident în România sau de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de natură salarială;

b) certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul;

c) contractul de detaşare;

d) orice alte documente ce pot sta la baza determinării sumei impozitului plătit în străinătate pentru veniturile plătite de angajatorul rezident în România sau de către un sediu permanent în România.

Potrivit pct. 209 din normele de aplicare ale Art. 91 din Codul Fiscal, procedura de regularizare a impozitului datorat de rezidentul român se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Potrivit prevederilor art. 117 din Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;

b) cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;

c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h)     cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

În ceea ce priveşte termenul legal de prescripţie, potrivit prevederilor art. 135 din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

În concluzie, considerăm că pentru recuperarea impozitului pe salarii plătit în România, contribuabilii (respectiv angajaţii) trebuie să depună, către autorităţile fiscale române, o cerere de restituire a sumelor plătite în plus în România, însoţită de documentele prevăzute mai sus (fişa fiscală, certificat de atestare a impozitului plătit în străinătate, contractul de detaşare, etc.). În opinia noastră societatea poate solicita credit fiscal în limitele prevăzute la art. 91 din Codul fiscal (minim-ul dintre impozitul plătit în străinătate şi valoarea impozitului datorat în România pentru un venit similar).

Potrivit aspectelor prezentate mai sus, considerăm că termenul de prescripţie în cazul prezentat de dvs. este de 5 ani, şi curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire. În opinia noastră dreptul la restituire ia naştere la momentul regularizării anuale a impozitului pe venit. Astfel, în cazul expus de dvs., considerăm că dreptul la restituire a luat naştere în anul 2006, odată cu regularizarea impozitului aferent anului 2005, iar termenul de prescripţie expiră la sfârşitul anului 2011.

În ceea ce priveşte procedura de restituire, potrivit prevederilor OMFP 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 (în prezent art. 177) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.

Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma şi natura creanţei solicitate a fi restituită, precum şi documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.

Cererea de restituire va fi însoţită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, precum şi de copii legalizate de pe hotărârile definitive şi irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicţionale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.

După primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentaţiei anexate şi a datelor din evidenţa pe plătitori. Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluţionării cererii, va solicita contribuabilului în scris prezentarea acestora. Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererilor de restituire se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informaţii suplimentare relevante soluţionării acesteia şi data înregistrării primirii acestor informaţii la organul fiscal competent.

Deşi prevederile specifice din HG 44/2004 privind normele de aplicare ale Codului fiscal referitoare la regularizarea impozitului pe salarii plătit atât în străinătate cât şi în România au apărut ulterior datei la care dvs. faceţi referire, considerăm că aceeaşi procedură este aplicabilă şi în cazul restituirii sumelor plătite în perioada 2005-2007 întrucât atât prevederile Codului fiscal referitoare la creditul fiscal extern cât şi prevederile Codului de procedură fiscală referitoare la dreptul restituire erau în vigoare la data 2005-2007.

This entry was posted in Fiscalitate - contabilitate and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Impozitare venituri din salarii realizate in Franta dar platite din Romania

  1. Florian Pop says:

    Buna ziua,
    Sunt angajat al unei companii cu sediul din Romania si lucrez in cadrul aceleiasi companii care are si un sediu in Polonia. Sunt rezident roman.
    Salariul o parte il primesc in Romania si o parte in Polonia. Platesc impozitele respective atat in Romania cat si in Polonia. Va rog sa-mi spuneti daca acest lucru este corect si cum procedez pentru declararea unui venit suplimentar ( Polonia) si evitarea dublei impuneri.
    Cu stima,
    Florian Pop

    • Bogdan Costea says:

      Din pacate timpul foarte limitat nu ne mai permite sa raspundem comentariilor de pe blog. Pentru orice intrebari va invitam sa ne contactati pentru oferta de servicii Viboal Consulting

Comments are closed.