Conform art. 155 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene:

„ 155. – (1) Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi beneficiilor.

(2) În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:

– bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;

– stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până la vânzarea lor;

– bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;

– bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având loc;

– bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare “ex-work”, bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.”

Conform art. 185, alin. (5) OMFP 3055/2009:

„(5) O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.”

Conform art. 184, OMFP 3055/2009

„184. – (1) Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor pct. 185 din prezentele reglementări.

(2) În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(3) Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.

(4) În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.”

Prin receptia bunurilor nu se intelege neaparat receptia in depozitul societatii. Receptia se stabileste in functie de termenii de livrare utilizati si de momentul la care se transfera toate drepturile si obligatiile aferente detinerii bunurilor. Aceasta poate fi anterioara intrarii marfurilor in depozitul societatii. Totodata prevalenta economicului aspura juridicului se aplica si in acest caz, astfel incat momentul la care are loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din punct de vedere juridic poate sa difere de momentul la care se transfera riscurile si beneficiile aferente detinerii bunurilor.

Confuzii des intalnite:

1. In cazul importurilor, utilizarea cursului de pe DVI la inregistrarea in contabilitate a marfurilor. Acest curs de schimb nu are legatura cu principiile de evaluare a stocurilor. Acest curs de schimb se utilizeaza doar pentru determinarea TVA de plata in vama.
2. In cazul achizitiilor intracomunitare, utilizarea cursului de schimb de la data facturii. Data facturii si data la care are loc transferul riscurilor si beneficiilor pot fi diferite, de aceea utilizarea cursului de schimb de la data facturii pentru evaluarea stocurilor la intrarea in gestiune nu este mereu corecta.

In concluzie, intrucat in practica am intalnit destul de des aceste erori iar uneori, datorita valorilor mari a facturilor externe, diferentele de valoare inregistrate au fost semnificative, sugerez celor care au astfel de tranzactii sa incerce sa implementeze proceduri de lucru care sa le confere posibilitatea stabilirii elementelor necesare pentru determinarea valorii de inregistrare in contabilitate.