Ni s-a întâmplat să întâlnim în practică structurări diferite şi tratamente TVA diferite pentru aceeaşi operaţiune, aspect ce a născut multiple discuţii şi contradicţii, iar în articolul următor ne-am propus să abordăm exact acest subiect şi să analizăm dacă întradevăr optimizarea tratamentului TVA este posibilă în astfel de cazuri.

Cititi articolul integral pe legestart.ro

2.Firma A din Romania face o achizitie de marfa din Olanda, de la firma C. Aceasta intocmeste factura din Olanda, dar trimite marfa de la un depozit din Romania. Ce fel de achizitie este?Este intracomunitara?Cum se inregistreaza factura?

Raspuns:

Referitor la cazul 1, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit a) din Codul fiscal:

(1) Sunt scutite de taxă:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

[…]

Potrivit prevederilor art. 2 din OMEF 2421/2007 pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 144¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 2 – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de furnizor sau de altă persoană în contul său. Prin persoană care expediază sau transportă bunuri în afara Comunităţii în contul furnizorului se înţelege orice persoană care face transportul. Scutirea se aplică numai în situaţia în care, potrivit prevederilor contractuale dintre furnizor şi cumpărător, transportul bunurilor în afara Comunităţii este în sarcina furnizorului, care poate face transportul cu mijloace proprii sau poate apela la un transportator ori la o casă de expediţie.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se justifică de către exportator cu următoarele documente:

1. factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declaraţiei vamale de export;

2. unul dintre următoarele documente:

a) declaraţia vamală de export, certificată de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

b) documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

c) confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal;

3. documentul de transport care atestă că bunurile părăsesc Comunitatea şi, după caz, orice alt document care atestă realizarea efectivă a exportului, cum ar fi: comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

În concluzie, potrivit prevederilor de mai sus, considerăm că livrarea mărfurilor respective în Australia reprezintă un export, operaţiune scutită cu drept de deducere. Factura o emiteţi fără TVA dar este foarte important sa dispuneţi de documentele justificative pentru scutirea de TVA prevăzute mai sus.

Referitor la cazul 2, potrivit prevederilor art. 130¹ din Codul fiscal:

(2) Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:

a) utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11);

Astfel, în baza informaţiilor furnizate înţelegem că societatea din Olanda este posibil să aplice măsurile de simplificare în cazul stocurilor puse la dispoziţia clientului. Potrivit informaţiilor publicate pe website-ul ANAF, atât România cât şi Olanda aplică aceste măsuri de simplificare.

Astfel, pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie.

Dacă nu se aplică măsurile de simplificare, atunci când un bun este trimis în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România:

a) realizează un transfer în statul membru de origine, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România, conform art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri care are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când bunurile din stocul la dispoziţia clientului intră efectiv în posesia clientului;

d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal pentru a realiza operaţiunile prevăzute la lit. b), sau după caz, lit. c).

Pentru a diminua problemele de natură practică în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor din alte state UE, se aplică măsurile de simplificare prevăzute mai sus, dacă:

a) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, este înregistrat în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153¹ din Codul fiscal;

b) statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;

c) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din România, este cunoscut de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.

Se consideră că furnizorul nu a realizat o achiziţie intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit, nu va fi considerată transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal.

Vânzarea de bunuri de la furnizor la clientul la dispoziţia căruia au fost puse bunurile este considerată:

a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile;

b) o achiziţie intracomunitară, din punctul de vedere al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, conform art. 130¹ alin. (1) din Codul fiscal, pe care cumpărătorul bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.

Cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la art. 155¹ din Codul fiscal şi să ţină un registru special în care să raporteze:

a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor primite;

b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la factură sau la alt document emis;

c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum şi natura şi cantitatea acestor bunuri;

d) numele, adresa şi datele de identificare ale fiecărui furnizor.

Astfel, în cazul în care prevederile de mai sus sunt aplicabile în tranzacţia la care faceţi referire atunci dvs. efectuaţi o achiziţie intracomunitară în momentul în care retrageţi bunurile care vă sunt puse la dispoziţie.

În caz contrar, se consideră ca societatea din Olanda a declarat în România o achiziţie intracomunitară asimilată în momentul în care bunurile au fost transportate în România pentru care avea obligaţia înregistrării în scopuri de TVA. În acest caz livrarea ulterioară a bunurilor către dvs. reprezintă o livrare locală taxabilă care ar trebui facturată cu TVA.

Achiziţia bunurilor se înregistrează în momentul în care societatea A intră în posesia acestora ca şi un proprietar, iar din punct de vedere al TVA factura se înregistrează în funcţie de regimul TVA aplicabil.

Raspuns:

Conform art. 132 din Cod Fiscal, locul livrarii de bunuri este locul unde se gasesc bunurile cand incepe expedierea sau transportul, asadar locul exportului este Germania. Intrucat, conform art. 1301 din Cod Fiscal, achizitia de la societatea din Germania nu intruneste conditiile necesare clasificarii ca achizitie intracomunitara, deoarece bunurile sunt transportate direct in afara Comunitatii, achizita nu va fi impozabila din punct de vedere al TVA in Romania, iar entitatea romana nu este persoana obligata la plata taxei si in consecinta nu va aplica taxare inversa.

In opinia noastra, tinand cont de faptul ca operatiunea nu este scutita, ci neimpozabila, nu consideram necesar sa prezentati documentele necesare pentru justificarea scutirii prevazute in ordinul 2421/2007. Cu toate acestea, consideram ca ar fi prudent ca dvs. sa obtineti totusi aceste documente (eventual in copie), pentru a evita eventuale neintelegeri de interpretare ale Codului fiscal in cazul unui control fiscal.

In decontul de TVA achizitia o veti inregistra la randul 24 (achizitii neimpozabile), iar livrarea la randul 3 (livrari pentru care locul livrarii este in afara Romaniei).

Raspuns:

In ceea ce priveste intrebarea dumneavoastra privind aplicarea TVA in cazul unei operatiuni de export, va informam ca, din punct de vedere al TVA, exportul este o operatiune scutita cu drept de deducere. In acest sens, nu se aplica TVA la factura de vanzare catre o entitate din afara Uniunii Europene, dar se va putea deduce TVA de pe facturile de achizitii intreprinse in desfasurea activitatii economice.

Prevederile articolului 143 din Codul Fiscal sunt cele care reglementeaza aceasta operatiune:

Art. 143

(1) Sunt scutite de taxă:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

Art. 145

…

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

…

c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144 şi art. 144¹;

Scutirea trebuie justificata in termenul si pe baza documentelor prevazute in OMF 2421/2007.

Intrebare: O societate din Romania (inregistrata in scopuri de TVA) achizitioneaza marfuri din Ucraina care sunt transportate direct la depozitul firmei din Austria. Societatea este inregistrata din punct de vedere al TVA si in Austria avand un cod de TVA si din Austria.

1. Marfa importata in Austria este apoi vanduta catre o societate in Italia (inregistrata in scopuri de TVA) si transportata din Austria direct in Italia de la depozitul firmei romanesti.
2. Marfa importata in Austria este apoi vanduta catre o societate din Serbia (persoana impozabila) si transportata din Austria direct in Serbia de la depozitul firmei romanesti.

Intrebari: Care sunt implicatiile TVA in cazul de mai sus? Cum se emit facturile? Cum se raporteaza?

Raspuns:

1. Import in Austria:

• In cazul achizitiei de bunuri transportate din Ucraina direct in Austria societatea A realizeaza un import de bunuri in Austria. Locul importului este in Austria. Societatea plateste TVA in Austria conform codului de TVA din Austria. Acesta operatiune este neimpozabila in Romania si se raporteaza in decontul de TVA pregatit de reprezentantul fiscal din Austria conform art. 132 in baza codului de TVA din Austria.

• ATENTIE, din punct de vedere contabil aceasta operatiune se inregistreaza in registrele contabile ale societatii din Romania, atat marfa trebuie evidentiata in contabilitate (analitic distinct depozit Austria) cat si TVA-ul dedus in Austria prin intermediul contului 461 si cel colectat in Austria prin intermediul contului 462.

• In functie de codul de TVA si detaliile de pe factura de import, consider ca aceasta operatiune nu se declara in decontul de TVA al societatii din Romania intrucat nu se realizeaza pe codul de TVA din Romania. In cazul in care totusi pe factura este trecut codul de TVA din Romania operatiunea se poate declara ca neimpozabila in Romania la randul 24.

Nota* in cazul in care importul este urmat de o livrare intracomunitara, iar bunurile nu sufera modificari, importul este scutit de TVA.

2. Livrare ulterioara in Italia:

• In cazul in care livrarea se efectueaza din Austria in Italia, iar societatea din Romania utilizeaza codul de TVA din Austria, atunci aceasta operatiune reprezinta o livrare intracomunitara de bunuri ce are locul livrari in Austria conform art. 132 alin. (1) lit. (a) din Codul Fiscal. Intrucat societatea din Italia furnizeaza un cod valid de TVA din Italia, iar marfa este transportata din Austria in Italia si exista document justificativ, persoana impozabila din Austria (societatea A) aplica scutirea de la art. 142. Alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal in conformitate cu legislatia din Austria si emite factura fara TVA.

• Operatiunea se declara in decontul de TVA pregatit de reprezentantul din Austria si in declaratia VIES pregatita de reprezentantul din Austria. Societatea din Italia declara in VIES achizitia intracomunitara de bunuri de la codul de TVA din Austria.

• Operatiunea este neimpozabile in Romania si consider ca nu se declara in Romania intrucat aceasta s-a declarat pe codul de TVA din Austria.

3. Export Serbia

• In cazul in care marfa este transportata de la depozitul din Austria direct in Serbia, atunci societatea A realizeaza un export de bunuri in Austria pe codul de TVA din Austria, locul livrarii fiind in Austria. Societatea aplica scutirea conform art. corespondent art. 143 din legislatia austriaca, justifica scutirea cu documentele corespunzatoare si o declara in decontul de TVA pregatit de reprezentantul din Austria. Consider ca societatea A nu este obligata sa raporteze aceasta operatiune in decontul din Romania daca se realizeaza pe codul de TVA din Austria. Totusi, in cazul in care pe factura inscrie codul de TVA din Romania prudent ar fi sa o declare ca operatiune neimpozabila in Romania la randul 3.