Raspuns:

Prima intrebare: Din punct de vedere contabil, reglementarile adoptate prin OMFP 3055/2009 prevad doua tratamente contabile ce pot fi aplicate in ceea ce priveste evaluarea imobilizarilor corporale:

1. Tratamentul contabil de baza – evaluarea imobilizarilor corporale la cost istoric, mai putin ajustarile cumulate de valoare

sau

2. Tratament contabil alternativ – evaluarea imobilizarilor corporale la valoare justa

Referitor la regulile de evaluare alternative, potrivit pct. 121 din prima anexa a OMFP 3055/2009 (pentru adoptarea reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a),

“(1) Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.

Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

(2) Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ. Fac excepţie situaţiile în care data situaţiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor financiare anuale.“

In opinia noastra, prevederile OMFP 3055/2009 sunt destul de clare in ceea ce priveste reevaluarea imobilizarilor corporale din punct de vedere contabil. Potrivit reglementarilor de mai sus consideram ca reevaluarile efectuate in cursul exercitiului financiar nu pot fi inregistrate in contabilitate.

Reevaluarea pentru inregistrarea in contabilitate se realizeaza la sfarsitul exercitiului financiar tocmai pentru a stabili valoarea justa a imobilizarilor la data bilantului. In opinia noastra, orice evaluare efectuata in cursul exercitiului financiar si inregistrata in contabilitate poate denatura situatia financiara si ar reprezenta o incalcare a principiului permanentei metodelor, denaturand comparabilitatea datelor financiare.

Totodata, potrivit prevederilor Standardului International de Aplicatie in Evaluare 1 – Evaluarea pentru raportarea financiara, un evaluator calificat trebuie să raporteze valoarea de piaţă a activului, atunci când efectuează o evaluare cu acest scop (situaţiile financiare n.t.). Orice ipoteze sau opinii exprimate în aplicarea valorii de piaţă trebuie discutate cu reprezentanţii entităţii şi prezentate în raport. Concluzia evaluării trebuie raportată în conformitate cu IVS 3. Evaluatorii trebuie să se asigure că rapoartele de evaluare elaborate în scopul întocmirii situaţiilor financiare conţin informaţii suficiente, în conformitate cu cerinţele IAS 16, paragraful 77:

a) data intrării în vigoare a reevaluării;

b) dacă a fost implicat un evaluator independent (Notă: conform interpretării IVSC, acesta este un evaluator extern);

c) metodele şi ipotezele semnificative aplicate;

d) măsura în care valorile juste ale activelor au fost determinate direct prin referirea la preţurile existente în tranzacţiile pe o piaţă activă sau în tranzacţii nepărtinitoare recente sau dacă au fost estimate prin utilizarea altor tehnici de evaluare.

A doua intrebare: Din punct de vedere fiscal, potrivit prevederilor art. 253 alin. (5) din Codul fiscal, in cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului – persoană juridică.

In concluzie, atata vreme cat doar reevaluarile conform reglementarilor contabile sunt inregistrate la DITL, iar aceasta reevaluarea nu este in conformitate cu reglementarile contabile, consideram ca aceasta reevaluare nu se declara si nu se inregistreaza la DITL.