1. Contract de prestari servicii : Consultanta tehnica si supraveghere constructie nave noi

Client: DUBAI

Locul desfasurarii activitatii: RUSSIA

INTREBAREA 1: Facturarea catre firma din Dubai se face cu sau fara TVA?

2. Contract de prestari servicii : Consultanta tehnica si supraveghere constructie nave noi

Client: INDIA, nu are punct de lucru sau reprezentare in Romania. Practic firma noastra va supraveghea constructia navei in Romania (mai exact la santierul din Mangalia) in numele Clientului

Locul desfasurarii activitatii: ROMANIA

INTREBAREA 2: Facturarea catre firma din INDIA se face cu sau fara TVA?

INTREBAREA 3: In cazul in care in conditiile punctului 2 facturarea trebuie facuta cu TVA exista varianta recuperarii lui de catre Clientul nostru printr-un reprezentant fiscal?

Raspuns:

1. Analiza posibilităţii de încadrare a serviciilor ca servicii scutite conform art. 143 din Codul fiscal

În primul rând, luând în considerare specificul activităţii societăţii dvs. şi faptul că nu precizaţi cu exactitate despre ce fel de nave este vorba, trebuie stabilit dacă serviciile prestate de către societatea dvs. intră sau nu în categoria serviciilor scutite de TVA potrivit prevederilor art. 143 din Codul fiscal. Potrivit prevederilor art. 143, alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, „sunt scutite de taxă:

în cazul navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare, următoarele operaţiuni:

1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;

2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, dar inclusiv pentru navele de război încadrate în Nomenclatura Combinată (NC) cod 8906 10 00, care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine unde vor fi ancorate, cu excepţia, în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă, a proviziilor;

3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora;”

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) din OMFP 2222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 144¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, „scutirea de taxă pe valoarea adăugată nu se acordă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. Livrările de bunuri destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal sau pentru orice alt tip de nave pot fi scutite de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacă livrarea respectivă se încadrează într-o măsură de simplificare prevăzută prin ordin al ministrului finanţelor publice”.

În concluzie, din analiza prevederilor art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 8 alin. (5) din OMFP 2222/2006, considerăm că serviciile de consultanţă tehnică şi supraveghere a construcţiei de nave noi nu constituie o operaţiune scutită din perspectiva TVA.

2. Stabilirea locului prestării şi a calităţii beneficiarului

2.1. Reguli generale cu privire la stabilirea locului prestării

În al doilea rând, pentru a putea stabili regimul TVA aplicabil în cazul celor două operaţiuni considerăm necesară stabilirea încadrării serviciilor prestate de către societatea dvs. la art. 133 din Codul fiscal şi stabilirea locului prestării serviciilor din punct de vedere al TVA potrivit prevederilor art. 133 din Codul fiscal.

Potrivit normelor de aplicare a prevederilor art. 133 din Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, „regulile prevăzute la art. 133 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică numai în situația în care serviciile nu se pot încadra în nici una dintre excepțiile prevăzute la art. 133 alin. (4)—(8) din Codul fiscal”. În acest sens, pentru a stabili dacă locul prestării serviciilor la care faceţi referire se stabileşte conform regulii generale, trebuie analizate excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4) – (8) din Codul fiscal.

2.2. Calitatea beneficiarului

Înainte de toate, trebuie stabilit care este calitatea beneficiarului serviciilor prestate de către societatea dvs., dacă acesta este persoană impozabilă sau neimpozabilă. Întrucât, din informaţiile furnizate, înţelegem că beneficiarii serviciilor în ambele cazuri sunt două persoane juridice vom presupune ca aceştia sunt persoane impozabile, adică persoane ce desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul activităţii lor.

Potrivit prevederilor pct. 13 alin. (8) din normele de aplicare ale art. 133 din Codul fiscal, „serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de prestatori stabiliți în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliți în afara Comunității […] urmează aceleași reguli ca și serviciile intracomunitare în ceea ce privește determinarea locului prestării și celelalte obligații impuse de prezentul titlu, dar nu implică obligații referitoare la declararea în declarația recapitulativă, conform prevederilor art. 156⁴ din Codul fiscal, indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire detaxă, și nici obligații referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. 153 și 153¹ din Codul fiscal”.

3. Excluderea serviciilor din categoria „serviciilor constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale”

Potrivit noilor modificări legislative ce au survenit de la 1 ianuarie 2011 (art. 133 alin. (7) din Codul fiscal), serviciile constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale prestate către persoane impozabile, nestabilite pe teritoriul Comunităţii, dar pentru care utilizarea şi exploatarea efectivă are loc în România, au locul prestării în România. În acest sens, considerăm necesară analiza definiţiei acestor servicii pentru a stabilit daca serviciile de consultanţă tehnică şi supraveghere efectuate de către societatea dvs. intră în categoria acestor servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România şi pentru care este necesară emiterea facturii cu TVA.

Potrivit prevederilor pct. 13 alin. (14) din normele de aplicare ale art. 133 din Codul fiscal, „în aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d) şi alin. (7) lit. a) din Codul fiscal, lucrările efectuate asupra bunurilor mobile corporale cuprind toate operaţiunile umane şi mecanice efectuate asupra unui bun mobil corporal, altele decât cele de natură intelectuală sau ştiinţifică, respectiv servicii ce constau, printre altele, în procesarea, prelucrarea, repararea bunurilor mobile corporale.”.

Astfel, potrivit prevederilor de mai sus şi potrivit informaţiilor furnizate, întrucât societatea dvs. facturează strict servicii de consultanţă şi proiectare, servicii ce nu constau în procesare, prelucrare, reparare sau alte operaţiuni ce afectează fizic bunurile mobile corporale, considerăm că serviciile la care faceţi referire se încadrează în cele de natură intelectuală şi ştiinţifică ce nu fac obiectul prevederilor de mai sus.

4. Încadrarea serviciilor în categoria reglementată de regula generală privind stabilirea locului prestării

Potrivit prevederilor pct. 13 alin. (11) şi (12) din normele de aplicare ale art. 133 din Codul fiscal,

„(11) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133 alin.(5) lit. e) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană neimpozabilă care nu este stabilit pe teritoriul Comunității, nu au locul în România. De asemenea, nu au locul în România aceleași servicii care sunt prestate către persoane impozabile stabilite în afara Comunității, fiind aplicabile prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.

În ambele situații este suficient ca prestatorul să facă dovada că beneficiarul, indiferent de statutul său, este stabilit în afara Comunității.

Această condiție se consideră îndeplinită atunci când clientul comunică prestatorului adresa sediului activității economice sau a sediului fix ori, în absența acestora, a domiciliului stabil sau a reședinței obișnuite, din afara Comunității. Prestatorul trebuie să verifice autenticitatea acestora prin procedurile curente de verificare existente.

(12) Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11), prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către o persoană impozabilă stabilită în afara Comunității și care intră sub incidența art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în România, dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă și că este stabilit în afara Comunității.

În acest scop prestatorul trebuie să obțină suficiente dovezi de la clientul său care să demonstreze că este o persoană impozabilă. Aceste dovezi pot consta în codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului care este stabilit în țări terțe care aplică TVA sau un alt cod de înregistrare similar care identifică persoana impozabilă, atribuit beneficiarului de țara în care este stabilit, însoțite de alte informații relevante, cum sunt materiale printate de pe un website care confirmă statutul de persoană impozabilă al beneficiarului, informații obținute de la autoritatea fiscală din țara beneficiarului care confirmă că acesta este o persoană impozabilă, formularul de comandă al beneficiarului care conține adresa sediului activității economice și codul de înregistrare comercială sau informații printate de pe website-ul beneficiarului din care să rezulte că acesta efectuează o activitate economică.

Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcție de natura serviciului.

Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin. (4).”

Potrivit prevederilor alin. (4) pct. 13 din normele de aplicare ale art. 133 din Codul fiscal,

„(4) În situația în care un prestator stabilit în România furnizează servicii care intră sub incidența art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către:

a) o persoană impozabilă care are sediul activitățiie conomice în afara României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este locul în care beneficiarul și-a stabilit sediul activității sale economice sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către sediul activității sale economice sau către un sediu fix stabilit înalt stat, și nu către sediul/sediile fix/fixe din România;

b) o persoană impozabilă care are sediul activității economice în România, dar este stabilită în afara României prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este sediul fix către care serviciile sunt prestate, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii nu au fost prestate către sediul activității economice din România, ci către sediul/sediilefix/fixe din afara României.

Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul activității sale economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul și/sau formularul de comandă care identifică sediul care primește serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea care plătește pentru serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice alte informații relevante pentru stabilirea locului prestării.”

În acest sens, dorim să menţionăm că , potrivit prevederilor art. 125¹ alin. (2) din Codul fiscal, „o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile”. Din acest motiv, considerăm că trebuie investigat dacă societatea din India are sediu fix în România pentru care ar putea apărea obligativitatea înregistrării în scopuri de TVA. Din lipsa informaţiilor şi întrucât nu face obiectul răspunsului nostru nu ne putem exprima asupra acestei situaţii.

Astfel, considerăm că serviciile la care faceţi referire se încadrează în categoria serviciilor intangibile precum serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii.

5. Concluzii

În concluzie, în opinia noastră serviciile la care faceţi referire se încadrează la regula generala de stabilire a locului prestării , art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În acest sens, aveţi obligaţia să obţineţi dovezile necesare privind calitatea beneficiarului iar dacă acesta este stabilit în afara Comunităţii considerăm că serviciile sunt neimpozabile în România facturile fiind emise fără TVA.

Punctual:

Întrebarea 1 – Locul prestării serviciilor este locul unde este stabilit sediul activităţii economice a beneficiarului – Dubai – (art. 133 alin. (2) din Codul fiscal), operaţiunea este neimpozabilă în România iar factura se emite fără TVA potrivit art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Întrucât prestarea efectivă are loc în Rusia, vă recomandăm să verificaţi cu un specialist în legislaţie fiscală rusă dacă nu cumva, în calitate de prestator, aveţi vreo obligaţie de înregistrare sau raportare fiscală în Rusia;

Întrebarea 2 – Locul prestării serviciilor este locul unde este stabilit sediul activităţii economice a beneficiarului – India – (art. 133 alin. (2) din Codul fiscal), operaţiunea este neimpozabilă în România iar factura se emite fără TVA potrivit art. 133 alin. (2) din Codul fiscal;

Întrebarea 3 – Potrivit prevederilor art. 147² din Codul fiscal, persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în România, prin reprezentant fiscal, dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă. În caz considerăm că beneficiarul ar fi trebuit să se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru a putea recupera TVA platită în România.