Avand în vedere caracterul tehnic și specificul tranzacțiilor derulate în domeniul energetic și ca urmare a experiențelor avute cu persoane juridice care activează în industria energetică și care desfășoară operațiuni de comercializare energie electrică, am constatat că încadrarea fiscală a acestor tranzacții pune de multe ori probleme contribuabililor. Astfel, am întâlnit destul de des confuzii de natură fiscală cu privire la taxarea sau scutirea de TVA a operațiunilor desfășurate, confuzii cu privire la distincția care ar trebui să se facă între locul livrării efective și locul livrării din perspectiva TVA, sau confuzii cu privire la natura fiscală a operațiunilor desfășurate (livrare de bunuri vs. prestare de servicii), etc. Regulile fiscale aplicabile în acest domeniu nu sunt prezentate în legislație foarte detaliat, iar multe dintre spețe au anumite particularități care necesită o analiză individuală detaliată.

Articolul complet il puteti lectura in revista Curierul fiscal.

Ni s-a întâmplat să întâlnim în practică structurări diferite şi tratamente TVA diferite pentru aceeaşi operaţiune, aspect ce a născut multiple discuţii şi contradicţii, iar în articolul următor ne-am propus să abordăm exact acest subiect şi să analizăm dacă întradevăr optimizarea tratamentului TVA este posibilă în astfel de cazuri.

Cititi articolul integral pe legestart.ro

Pentru aceasta activitate de studiu de piata si cercetare (masuratori, proiect, conferinte) avem o factura.

Aceasta factura este deductibila fiscal?

Raspuns:

In opinia noastra intrebarea dvs. ar trebui analizata separat, atat din perspectiva impozitului pe profit, cat si din perspectiva taxei pe valoare adaugata.

Astfel, intelegem ca aceasta factura s-a inregistrat pe cheltuieli. In acest caz, deductibilitatea acesteia la calculul impozitului pe profit poate fi sustinuta doar daca puteti justifica faptul ca efectuarea cheltuielii respective a avut drept scop obtinerea de venituri impozabile. Cum societatea dvs. are un alt obiect de activitate se poate argumenta destul de usor ca aceste costuri nu au legatura cu activitatea societatii si drept urmare ar trebui considerate nedeductibile intrucat nu pot genera venituri impozabile. Ar fi util sa exista un plan de afaceri al companiei respective cu privire la aceasta noua investitie sau o decizie a managementului in care sa se descrie faptul ca societatea ia in considerare extinderea obiectului de activitate si in domeniul energiei eoliene. Insa in masura in care un astfel de plan nu se concretizeaza, este posibil sa intampinati probleme ulterior.

Din perspectiva impozitului pe profit, consideram ca acest cost s-ar putea interpreta ca fiind aferent unor investitii in curs, respectiv dezvoltarea afacerii cu energie eoliana si astfel se poate argumenta ca inregistrarea lui pe cheltuieli la momentul platii/respectiv emiterii facturii nu este corecta. Din acest motiv, din punct de vedere contabil, daca analizam prevederile pct. 105 din anexa I la OMFP 3055/2009, constatam ca in general costurile efectuate la inceputul dezvoltarii unei investitii se capitalizeaza in conturile de imobilizari urmand a fi amortizate pe durata exploatarii investitiei respective. Deci se poate sustine ca aceste costuri ar trebui capitalizate in conturile de imobilizari.

Analizand prevederile pct. 71^8 din normele metodologice de aplicare a art. 24 din Codul fiscal, se constata ca valoarea imobilizarilor necorporale/corporale in curs de executie care nu se mai finalizeaza si se scot din evidenta pe seama conturilor de cheltuieli, in baza aprobarii/deciziei de sistare sau abandonare, […], reprezintă cheltuieli nedeductibile, daca nu au fost valorificate prin vanzare sau casare.

Cu alte cuvinte, desi potrivit prevederilor art. 21 din Codul fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile (inclusiv cele care nu au ca rezultat generarea efectiva de venituri impozabile dar sunt efectuate cu acest scop), sumele capitalizate in conturile de imobilizari se vor considera nedeductibile la momentul trecerii pe cheltuieli in cazul in care proiectul de investitii este sistat prin decizie scrisa fara ca acesta sa fie valorificat in vreun fel (chiar daca motivul deciziei nu depinde de vointa companiei).

Practic, tratamentul fiscal depinde de rezultatul acestor investitii si de decizia actionarilor de a demara sau de a sista proiectul respectiv.

In acest sens, in masura in care acest proiect nu se concretizeaza, consideram ca abordarea prudenta din punct de vedere fiscal ar fi aceea ca la momentul trecerii pe cheltuieli a acestei investitii sa considerati cheltuiala respectiva ca nedeductibila la calculul impozitului pe profit. In masura in care proiectul nu se sisteaza (nu exista o decizie in acest sens) consideram ca aceasta suma ar trebui reflectata in contul de imobilizari urmand a fi amortizata o data cu inceperea exploatarii investitiei respective.

In concluzie, din perspectiva impozitului pe profit consideram ca reglementarile in vigoare sunt destul de interpretabile.

Din perspectiva TVA, situatia este ceva mai clara intrucat legislatia TVA este armonizata la nivelul UE si exista jurisprudenta Curtii Europene de Justitie in cazuri similare cu cel descris de dvs.

Astfel, potrivit prevederilor art. 145 din Codul fiscal, TVA aferenta achizitiilor este deductibila daca acestea sunt destinate realizarii unor livrari/prestari pentru care taxa este deductibila. Exercitarea deducerii presupune sa dispuneti de un exemplar original al facturii de achizitie si mai nou sa justificati plata acesteia in cazul in care furnizorul aplica sistemul de TVA la incasare.

Analizand prevederile pct. 45 alin. (6) si (7) din normele metodologice de aplicare a art. 145 din Codul fiscal, se constata ca in cazul imobilizarilor in curs de executie care nu se mai finalizeaza, in baza unei decizii de abandonare a executarii lucrarilor de investitii, fiind scoase din evidenta pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabila isi poate pastra dreptul de deducere exercitat in baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent daca sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizarilor ca atare sau dupa casare, daca din circumstante care nu depind de vointa sa persoana impozabila nu utilizeaza niciodata aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economica, astfel cum a fost pronuntata Hotararea Curtii Europene de Justitie in Cauza C-37/95 Statul Belgian impotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi pastrat si in alte situatii in care achizitiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economica a persoanei impozabile, din motive obiective care nu depind de vointa sa, astfel cum a fost pronuntata Hotararea Curtii Europene de Justitie in Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) impotriva Statului Belgian.

In concluzie, consideram ca din perspectiva TVA situatia este mai clar reglementata, astfel ca indiferent de modul de valorificare a acestor cheltuieli, daca decizia este aceea de a nu dezvolta o afacere in domeniul energiei eoliene din motive care nu depind de vointa companiei (cum ar fi: proiectul/studiul arata ca afacerea nu va fi profitabila, sau societatea nu dispune de finantare, sau se identifica bariere legislative, etc.) TVA ramane deductibla. In cazul in care societatea demareaza afacerea, cu atat mai mult TVA este deductibila.

In final, este foarte important modul in care veti documenta intentia societatii de a investi in aceasta afacere pentru a putea justifica deductibilitatea cheltuielii si TVA.

Acest raspuns poate fi accesat si pe website-ul www.portalcontabilitate.ro

Procedura vamală 42 se referă la punerea simultană în liberă circulaţie şi introducerea în consum a mărfurilor importate care fac obiectul unei livrări scutite de TVA către un alt stat membru UE. Procedura vamală 42 reprezintă regimul aplicat de un importator pentru a obţine scutire de TVA la import în cazul bunurilor ce sunt livrate într-un alt stat membru UE. Raţionamentul din spatele acestei proceduri se referă la faptul că bunurile importate pe teritoriul Comunităţii Europene, care sunt ulterior transportate într-un alt stat membru UE, fac obiectul TVA în statul membru de destinaţie finală şi din acest motiv bunurile nu se mai impozitează în statul membru de import.

…Pentru mai multe detalii va invitam sa cititi intreg articolul in urmatorul numar al revistei Curierul fiscal.

Pentru varianta integrala a articolului va invitam pe site-ul Capital.