Articolul complet (versiunea in engleza) il puteti accesa la acest link si a fost publicat in editia iulie/august 2013 a revistei Worldwide Transfer Pricing Reporter.

Prevederile aplicabile în prezent dedicate activelor intangibile au fost aprobate și au devenit parte din Liniile Directoare privind prețurile de transfer în anii 1995-1997. Odată cu revizuirea seminificativă a Liniilor Directoare privind prețurile de transfer în anul 2010, a devenit evidentă nevoia de a aduce clarificări cu privire la definirea, identificarea și evaluarea activelor intangibile.

În acest sens, în iulie 2010 a fost demarat un proces de revizuire a capitolului VI din Liniile Directoare, iar obiectivele revizuirii au fost validate în ianuarie 2011, estimându-se ca în anul 2013 să fie publicată o versiune preliminară. Termenul de redactare a materialului a fost devansat și în iunie 2012 a fost publicată versiunea preliminară asupra activelor intangibile. Înainte ca versiunea preliminară să înlocuiască versiunea existentă se vor organiza consultări publice cu mediul de afaceri și apoi va fi supusă aprobării de către comitetul abilitat în materie de fiscalitate în cadrul Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică.

În continuare sunt prezentate principalele modificări aduse.

…Pentru mai multe detalii va invitam sa cititi intreg articolul in urmatorul numar al revistei Curierul fiscal.

Raspuns:

In general o astfel de tranzactie se analizeaza la nivel agregat, atat timp cat nu exista diferente la nivelul analizei functionale.

Daca pentru toate produsele procesul tehnologic este similar si modul in care interactionati cu societatile afiliate presupune ca aveti acelasi rol (producator cu anumite riscuri si cu anumite functii – profil ce se determina in urma analizei), atunci se considera ca este vorba despre o singura tranzactie, indiferent de numarul de repere/coduri.

Pentru vanzarile de produse finite catre afiliati, probabil ca cea mai indicata metoda ar fi metoda cost plus sau cost plus modificat.

In cazul in care nu dispuneti de comparabile interne, va fi nevoie sa includeti in dosar un studiu de comparabilitate realizat pe societati independente similare.

Informatii suplimentare despre dosar preturi de transfer.

Capitalizarea venitului este o metodă de randament folosită pentru imobile generatoare de venit, cum ar fi clădirile comerciale, industriale cu destinaţie generală sau depozitele.

Chiria este relaţionată la venitul potenţial care poate fi generat prin închirierea spaţiului, ajustat cu gradul de ocupare şi cu cuantumul cheltuielilor efecutate pentru a obţine respectivele venituri din chirii. În final se ajunge la un venit anual net care, prin capitalizare oferă o indicaţie cu privire la valoarea proprietăţii generatoare de venit. Rata de capitalizare se obţine din piaţă şi reprezintă raportul dintre veniturile recurente generate de proprietăţi tranzacţionate şi valoarea de vânzare a acestora.

Prin capitalizarea venitului net efectiv anual, considerat constant, rezultă valoarea imobilului. Transformarea se face prin divizarea venitului anual net efectiv estimat la o rată de capiatlizare sau prin multiplicarea cu un factor de multiplicare.

In cazul de fata pentru evaluarea unei constructii industriale s-a aplicat metoda capitalizarii veniturilor din chirii prin aplicarea tarifelor medii din îchiriere de pe piaţa pentru imobile similare. Chiria medie, gradul de ocupare şi rata de capitalizare utilizată au fost preluate din studiul de piaţă efectuat de CB Richard Ellis, intitulat Market Overview – Romania Industrial, S2 2010.

Valoarea construcţiei închiriabile este dată de următoarea formulă:

Valoare = [(Venit potenţial brut x Gradul de ocupare) – Cheltuielile proprietarului aferente imobilului închiriat (impozite, taxe, asigurare, management, etc.)]/rata de capitalizare

Venitul potenţial brut a fost considerat ca fiind de 3,8 euro pe mp, rata de neocupare a fost estimată a fi de 14%, iar rata de capitalizare a fost estimată a fi de 10,25%. Conform raportului Market Report – Evolution of the Industrial Sector in the First Six Months of the Year, 29 septembrie 2010, realizat de The Advisers, cheltuielile proprietarului aferente imobilului închiriat s-au situat în intervalul 0,70 şi 0,95 euro/mp în anul 2010.

În concluzie valoarea de randament a construcţiei industriale, în ipoteza închirierii acestei, este de 1.503.220 euro, fără TVA, respectiv 6.440.995lei, fără TVA, la un curs de 4,2848 lei/euro.

La această valoare se adaugă valoarea terenului excedentar obținută la capitolul precedent prin metoda comparației directe.

Intrucat dorim sa contestam decizia lor va rog sa ne ajutati cu argumente pentru anularea acestei interpretari.

Raspuns:

Potrivit prevederilor Ghidului OECD pentru preturi de transfer, la capitolul 1 par. 1.70 se specifica clar faptul ca societatile afiliate pot inregistra pierderi asa cum se intampla si in cazul societatilor independente, fie ca acestea sunt generate de costuri de infiintare, conditii economice nefavorabile sau activitati ineficiente.

Potrivit prevederilor capitolului 3 din Ghid, par. 3.64 si 3.65, argumentul ca nicio societate independenta comparabila nu ar continua sa desfasoare operatiuni generatoare de pierderi nu reprezinta motiv de eliminare a unor tranzactii/companii comparabile care inregistreaza pierderi. Tot aici se precizeaza clar ca pentru stabilirea preturilor de transfer se vor lua in considerare toate informatiile disponibile iar excluderea din esantion a unor companii comparabile care inregistreaza pierderi nu poate fi realizata doar pentru simplul fapt ca acestea inregistreaza pierderi. Se precizeaza clar la par. 3.64 ca faptele si circumstantele ce afecteaza compania comparabila sunt cele ce se iau in considerare la realizarea analizei de comparabilitate si nu rezultatul financiar al acesteia.

Totodata, se precizeaza clar la par. 3.65 ca intr-adevar o companie independenta comparabila care inregistreaza pierderi ar trebui sa fie investigata pentru a se stabili daca poate sau nu sa fie considerata comparabila, dar faptul ca aceasta inregistreaza pierderi nu constituie argument suficient pentru excluderea ei din esantion. Tot aici se precizeaza cazurile in care sunt excluse astfel de comparabile si acestea sunt atunci cand pierderile nu reflecta conditiile normale de afaceri sau cand pierderile reflecta un nivel de risc asumat care nu este similar cu cel asumat de societatea ce face obiectul analizei.

In ceea ce priveste argumentul inspectorilor fiscali, cum ca in ghid termenul folosit este acela de “compararea profiturilor”, punand accentul pe cuvantul profit, constituie in opinia noastra o interpretare bazata pe un enunt extras din continut. Din analiza acestui paragraf si din analiza prevederilor ghidului in ansamblul lui, reiese faptul ca si companiile care inregistreaza pierderi pot fi considerate comparabile atata vreme cat conditiile de comparabilitate sunt indeplinite. De exemplu, chiar in cazul aplicarii metodei “profit split” (impartirea profiturilor) se precizeaza ca asa cum profiturile aferente unei tranzactii se aloca intre cele doua entitati parte la tranzactie si pierderile generate din tranzactii se vor aloca respectand aceleasi principii, ceea ce confirma in opinia noastra faptul ca exista situatii recunoscute si de ghid unde pierderile din relatia cu afiliatii sunt justificate.

Informatii suplimentare despre dosar preturi de transfer.