Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 128 alin. (12) lit. f) din Codul fiscal, expedierea bunurilor din statele membre in Romania reprezinta non-transferuri, iar conditia esentiala pentru ca acestea sa nu reprezinte operatiuni impozabile este aceea ca bunurile respective sa fie, dupa prestarea serviciilor, reexpediate persoanei impozabile de la care au fost primite.

Intrucat societatea dvs. primeste bunurile aceasta are obligatia intocmirii registrului bunurilor primite. Potrivit prevederilor normelor de aplicare a art. 156 din Codul fiscal, registrul bunurilor primite este un registru pentru bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru al Comunitatii in Romania sau care au fost importate in Romania ori achizitionate din Romania de o persoana impozabila nestabilita in Romania si care sunt date unei persoane impozabile in Romania in scopul expertizarii sau pentru lucrari efectuate asupra acestor bunuri in Romania, cu exceptia situatiilor in care prin ordin al ministrului finantelor publice nu se impune o asemenea obligatie. Registrul bunurilor primite nu trebuie tinut in cazul bunurilor care sunt plasate in regimul vamal de perfectionare activa. Acest registru va cuprinde:

1. denumirea si adresa expeditorului;
2. un numar de ordine;
3. data primirii bunurilor;
4. descrierea bunurilor primite;
5. cantitatea bunurilor primite;
6. data transportului bunurilor transmise clientului dupa expertizare sau prelucrare;
7. cantitatea si descrierea bunurilor care sunt returnate clientului dupa expertizare sau prelucrare;
8. cantitatea si descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9. o mentiune referitoare la documentele emise in legatura cu serviciile prestate, precum si data emiterii acestor documente.

Aceste bunuri sunt evidentiate in gestiune extracontabil intrucat nu sunt in proprietatea societatii.

Intrebarea noastra este daca la calculul cifrei de afaceri care serveste drept referinta pentru inscrierea ca platitor de  TVA (35.000 euro) se aduna si sumele facturate pentru serviciile de formare profesionala (care sunt scutite de TVA) sau nu. In acest sens daca sumele aferente activitatilor curente (consultanta, elaborare studii, organizari evenimente) – care sunt mai mici de 35000 euro- , cumulate cu sumele aferente activitatii de formare profesionala depasesc suma de 35 000 euro, este necesar sau nu sa ne inscriem ca platitori de Tva?

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 141 alin. (1) lit. f) coroborate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, prestarea de servicii de formare profesională a adulţilor în formă autorizată reprezintă o operaţiune scutită din punct de vedere a TVA fără drept de deducere.

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1  alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b). Potrivit normelor de aplicare a art. 152 aprobate prin intermediul HG 44/2004, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcție de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia prevăzută la alin. (7) şi (7^1), a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

Potrivit normelor de aplicare, o operațiune este accesorie activității principale dacă se îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la pct. 47 alin. (3). În acest sens, potrivit pct. 47 alin. (3) din normele de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a. realizarea acestei operaţiuni necesită resurse tehnice limitate privind echipamentele şi utilizarea de personal;

b. operaţiunea nu este direct legată de activitatea principală a persoanei impozabile; şi

suma achiziţiilor efectuate în scopul operaţiunii şi suma taxei deductibile aferente operaţiunii, sunt nesemnificative.

În concluzie, potrivit prevederilor de mai sus, considerăm că valoarea prestărilor de servicii de formare profesională nu se ia în considerare la stabilirea plafonului de 35.000 euro pentru înregistrarea în scopuri de TVA. În acest sens, din acest punct de vedere, considerăm că societatea nu are obligaţia înregistrării în scopuri de TVA.

ATENŢIE. Cu toate acestea, dorim să menţionăm că pentru ca serviciile de formare profesională prestate de societate să intre în categoria operaţiunilor scutite din punct de vedere a TVA, acestea trebuie să fie prestate de o entitate autorizată. În acest sens, trebuie să existe în numele societăţii respective o autorizaţie emisă fie de Ministerul Educaţiei, fie de o altă instituţie delegată de Ministerul Educaţiei în emiterea de autorizaţii, cum ar fi în acest caz Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor potrivit prevederilor OG 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor şi prevederilor Ordinului 353/2003 pentru aprobarea Metodologiei de autorizarea furnizorilor de formare profesională a adulţilor.

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (7) din Codul fiscal, impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în împrumut ori în capital, după caz.

Conform normelor de aplicare a art. 116 alin. (5) din Codul fiscal, prin plată a unui venit se înțelege îndeplinirea obligației de a pune fonduri la dispoziția creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin alte înțelegeri convenite între părți care conduc la stingerea obligațiilor contractuale.

In acest sens, consideram ca in momentul convertirii imprumuturilor in capital social se retine la sursa impozitul aferent valorii datoriei cu dobanda ce urmeaza a fi convertita. In cazul in care beneficiarul venitului furnizeaza un certificat de rezidenta fiscala se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiata intre Romania si statul de rezidenta a beneficiarului venitului. In caz contrar se aplica prevederile Codului fiscal. In cazul in care beneficiarul venitului este o societate rezidenta in UE se aplica prevederile legislatiei europene.

ATENTIE. Intrucat acest imprumut a fost obtinut de la o entitate afiliata, consideram ca aceasta tranzactie face obiectul dosarului de preturi de transfer. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. In acest sens consideram ca autoritatea fiscala poate contesta natura acestei tranzactii luand in considerare faptul ca societatea dvs. a primit un imprumut de la o companie afiliata in conditiile in care dificultatile financiare nu i-ar fi permis sa obtina un imprumut similar de la o entitate independenta. In acest caz este posibil ca valoarea cheltuielilor inregistrate cu dobanda aferenta acestui imprumut sa fie considerate nedeductibile pe motiv ca natura acestei tranzactii ar fi aceea a unui aport la capitalul social mai degraba decat un imprumut. In opinia noastra, faptul ca procedati la convertirea sumelor in capital social invocand chiar motivul dificultatilor financiare sporeste riscul ca aceste cheltuieli cu dobanda sa fie considerate nedeductibile.

În acest sens, reamintim că, potrivit art. 20 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare.

Totodată, potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se pot stabili, în mod justificat, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, registrele de contabilitate şi documentele justificative care se păstrează timp de 5 ani.

În acest sens, potrivit prevederilor Anexei 4 a Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, lista documentelor financiar-contabile care se păstrează timp de 5 ani cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar este următoarea:

Potrivit prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, în caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, situaţiile financiare anuale, precum şi registrele şi celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.

Potrivit prevederilor art. 41 punctul 1 lit. c) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, constituie contravenţie următoarele fapte:

[…]

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:

[…]

c) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

Potrivit Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, 50. Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată, au obligaţia păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum şi a documentelor justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate.

Păstrarea registrelor şi a documentelor justificative şi contabile se face la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, după caz.

Registrele şi documentele justificative şi contabile se pot arhiva, în baza unor contracte de prestări de servicii, cu titlu oneros, de către alte persoane juridice române care dispun de condiţii corespunzătoare. Şi în acest caz, răspunderea privind arhivarea documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii beneficiare.

Unitatea care a încredinţat documentele spre arhivare, respectiv unitatea beneficiară, va înştiinţa organul fiscal teritorial de care aparţine despre această situaţie.

Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt obligate, la cerere, să prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.

Organele de control ale Ministerului Economiei şi Finanţelor pot interzice arhivarea registrelor, a documentelor justificative şi contabile şi în alte locaţii decât la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, dacă consideră că acestea nu sunt păstrate corespunzător.

51. Termenul de păstrare a statelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de păstrare a registrelor şi a documentelor justificative şi contabile este de 10 ani cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia celor prevăzute la pct. 52, 53 şi 54.

52. Facturile aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru persoanele impozabile cu regim mixt şi persoanele parţial impozabile în conformitate cu prevederile Codului fiscal, se vor păstra conform termenului prevăzut la art. 149 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

53. Documentele prevăzute în anexa nr. 4 se pot păstra pe o perioadă de numai 5 ani dacă necesităţile proprii ale unităţii nu impun păstrarea acestora pe o perioadă de timp mai mare.

54. Documentele financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durată de viaţă mai mare de 10 ani se păstrează, de regulă, pe o perioadă de timp mai mare, respectiv pe perioada de utilizare a bunurilor.

55. În caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată, documentele contabile se arhivează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie, după caz.

56. Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face în conformitate cu prevederile legale şi cu următoarele reguli generale:

– documentele se grupează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate;

– gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în cadrul fiecărui exerciţiu financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al lichidării societăţii, documentele aferente acestei perioade se arhivează separat;

– dosarele conţinând documente justificative şi contabile se păstrează în spaţii amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;

– evidenţa documentelor la arhivă se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă, potrivit legii, în care sunt consemnate dosarele şi documentele intrate în arhivă, precum şi mişcarea acestora în decursul timpului.

57. Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face de către o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului de credite, după caz. În această situaţie se întocmeşte un proces-verbal şi se consemnează scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenţă al arhivei.

Potrivit prevederilor art. 261 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale republicată, referitor la lichidarea societăţilor comerciale: după aprobarea socotelilor şi terminarea repartiţiei, registrele şi actele societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaţi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.

(2) În societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni registrele prevăzute de art. 177 alin. 1 lit. a) – f) vor fi depuse la registrul comerţului la care a fost înregistrată societatea, unde orice parte interesată va putea lua cunoştinţă de ele cu autorizarea judecătorului delegat, iar restul actelor societăţii vor fi depuse la Arhivele Naţionale.

(3) Registrele tuturor societăţilor vor fi păstrate timp de 5 ani.

Potrivit art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, în cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.

[…]

Documentele cu valoare practică,în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condiţiile alin. 2, pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.

Potrivit art. 4 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, persoanele fizice şi persoanele juridice, creatoare şi deţinătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, denumite în continuare creatori şi deţinători de documente, răspund de evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea documentelor în condiţiile prevederilor prezentei legi.

Potrivit art. 2 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în sensul prezentei legi, se înţelege: acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate.

Potrivit art. 34 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, creatorii şi/sau deţinătorii de documente sunt obligaţi să comunice în scris, în termen de 30 de zile, Arhivelor Naţionale sau, după caz, direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale documentele care le atestă înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea, în condiţiile legii, precum şi măsurile dispuse în vederea arhivării documentelor create sau deţinute de aceştia.

Raspuns:

Desi prevederile OMFP 1752/2005 care precizau ca “entităţile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea profitului” nu au fost preluate in OMFP 3055/2009, totusi tinand cont de faptul ca impozitul pe dividende a fost deja calculat si platit la bugetul de stat consideram ca revenirea aspura deciziei initiale poate naste probleme in cazul unui control fiscal. Din analiza prevederilor legale, consideram ca se poate reveni asupra deciziei, cu toate acestea exista riscul ca autoritatea fiscala sa considere ca odata ce impozitul pe dividende a fost platit nu se mai poate reveni asupra deciziei.

Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, consideram ca aveţi posibilitatea să modificaţi modul de distribuire a profitului în cadrul unei noi Adunări generale ordinare.

In cazul in care preferati sa nu va asumati riscul de a modifica destinatia initiala a repartizarii profitului, ulterior platii dividendelor catre asociati, acestia pot depune sumele respective in conturile societatii cu scopul majorarii capitalului social.