Raspuns:

Inainte de constituirea provizionului trebuie sa determinati daca aceasta obligatie a societatii este certa sau doar posibila. Potrivit prevederilor OMFP 3055/2009:

“Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.

Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:

a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi

b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:

– obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau

– obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).”

In cazul in care este cert ca societatea va fi nevoita sa suporte aceste costuri si se poate estima in mod rezonabil si o valoare pentru aceste cheltuieli, consideram necesar sa inregistrati un provizion in momentul in care apare cu certitudine obligatia respectiva.

“Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.

Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

– o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;

– este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi

– poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.

Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

c) acţiunile de restructurare;

d) pensii şi obligaţii similare;

e) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea f) impozite;

f) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale; şi

g) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.”

Raspuns:

Plafonul la care faceti referire este de 10.000 EUR sau 34.000 lei.

Baza legala:

Art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:

[…]

b) valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.

(5) Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.

Norme de aplicare:

(5) Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 euro, prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 34.000 lei.

(6) În aplicarea art. 126 alin. (5), pentru calculul plafonului de achiziţii intracomunitare se iau în considerare următoarele elemente:

a) valoarea tuturor achiziţiilor intracomunitare, cu excepţia achiziţiilor intracomunitare prevăzute la alin. (7);

b) valoarea tranzacţiei ce conduce la depăşirea plafonului pentru achiziţii intracomunitare;

c) valoarea oricărui import efectuat de persoana juridică neimpozabilă în alt stat membru, pentru bunurile transportate în România după import.

(7) La calculul plafonului pentru achiziţii intracomunitare nu se vor lua în considerare:

a) valoarea achiziţiilor intracomunitare de produse accizabile;

b) valoarea achiziţiilor intracomunitare de mijloace noi de transport;

c) valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o livrare de bunuri cu instalare sau montaj, pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

d) valoarea achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o vânzare la distanţă, pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;

e) valoarea achiziţiilor de bunuri second-hand, de opere de artă, de obiecte de colecţie şi antichităţi, aşa cum sunt definite la art. 152² din Codul fiscal, în cazul în care aceste bunuri au fost taxate conform unui regim special similar celui prevăzut la art. 152² din Codul fiscal în statul membru din care au fost livrate;

f) valoarea achiziţiilor de gaze naturale şi energie electrică a căror livrare a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.

Norme de aplicare a art. 153¹ din Codul fiscal

(2) Persoanele impozabile prevăzute la art. 126 alin. (4) din Codul fiscal sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare de bunuri conform art. 153¹ alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, dacă depăşesc plafonul pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 Euro stabilit conform pct. 2 alin. (5) – (7). În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile art. 153¹ alin. (1) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.

Raspuns:

Impozit pe venit

Conform art. 115 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, veniturile reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române se impoziteaza in Romania indiferent daca sunt primite in tara sau in strainatate. Potrivit prevederilor art. 116 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, impozitul se calculeaza potrivit art. 57 din Codul fiscal.

Potrivit normelor de aplicare ale art. 88 din Codul fiscal, in cazul in care veniturile din activitati dependente primite de persoane nerezidente sunt platite de un angajator rezident, aceste venituri sunt impuse in Romania.

Astfel in cazul in care vorbim despre un contract de administrare, in opinia noastra veniturile platite sunt asimilate salariilor si se impoziteaza potrivit art. 57 din Codul fiscal.

Contributii sociale

Potrivit prevederilor art. 296³ lit. b) din Codul fiscal, persoanele fizice nerezidente care realizează, pe teritoriul României, veniturile prevăzute la art. 296³ lit. a) din Codul fiscal și care, potrivit instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, sunt obligate la plata contribuțiilor sociale prevăzute în titlul IX² din Codul fiscal sunt incluse in categoria contribuabililor la sistemele de asigurari sociale din Romania. Prin instrumente juridice internaționale se înțelege regulamentele comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și acordurile și convențiile în domeniul securității sociale la care România este parte.

In temeiul Titlului IX indice 2 din Codul fiscal, pentru indemnizatiile primite de administratori se vor datora urmatoarele contributii: contributia de asigurari sociale de sanatate (individuala – potrivit art. 296 indice 4 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal , si datorata de angajator – potrivit art. art. 296 indice 5 alin. (1) din Codul fiscal); contributia pentru concedii si indemnizatii – potrivit art. 296 indice 16 alin. 3 lit. b) din Codul fiscal. Contributiile de asigurari sociale pentru somaj (componenta individuala si cea datorata de angajator) si contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale nu se datoreaza asupra veniturilor in bani realizate administratori.

In cazul in care administratorul nerezident este cetatean al unui stat membru UE sunt aplicabile Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala.

Conform art.11 din Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, lucratorii care se deplaseaza pe teritoriul Uniunii Europene trebuie sa faca obiectul unei singure legislatii in materie de securitate sociala. Regula stabilita de Regulamentul nr. 883/2004 este ca sistemul de securitate sociala aplicabil celor care se deplaseaza in interes de serviciu dintr-un stat membru in alt stat membru este sistemul de securitate aplicabil stabilit de legislatia statului membru in care se afla noul loc de munca.

Declaratii fiscale

In opinia noastra, persoana fizica avea obligatia de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la obtinerii primului venit, in baza alin. (1) lit. c) si alin. (6) al art. 72 din Codul de procedura fiscala, in vederea atribuirii unui numar de identificare fiscala de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Ulterior, consideram ca platitorul de venituri are obligatia depunerii atat a declaratiei 112 cat si a declaratiei 210.

Raspuns:

Potrivit art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, regimul special de scutire se aplica pana la data de inregistrare in scopuri de TVA conform art. 153.

Potrivit art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, in cazul depasirii plafonului de scutire persoana impozabila trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA in termen de 10 zile de la data atingerii sau depasirii plafonului, adica in termen de 10 zile de la prima zi a lunii urmatoare celei in care plafonul a fost efectiv depasit, adica pana pe 10 ale lunii urmatoare. Potrivit art. 153 alin. (1) lit. c), inregistrarea in scopuri de TVA se considera valabila incepand cu luna urmatoare celei in care s-a solicitat inregistrarea.

Cu alte cuvinte, daca depasiti plafonul in martie, in aprilie pana pe 10 aveti obligatia sa solicitati inregistrarea in scopuri de TVA iar incepand cu 1 mai aplicati regimul normal de taxare.

Astfel, in opinia noastra in cazul in care emiteti factura de avans aceasta va fi fara TVA, iar peste 15 zile, cand veti emite factura de diferenta aceasta va fi tot fara TVA intrucat 15 zile nu sunt suficiente pentru a se indeplini termenul de inregistrare prevazut mai sus.

In cazul in care factura de diferenta ar fi emisa dupa o perioada mai lunga (dupa inregistrarea in scopuri de TVA) pentru aceasta ar interveni obligatia colectarii de TVA, dar doar pentru diferenta, partea aferenta avansului ramanand in regim de scutire, asa cum este prevazut la art. 134 alin. (5) din Codul fiscal.

Cum se impoziteaza aceste sume? Ma intereseaza in special partea referitoare la contributiile sociale. Si cum se contabilizeaza aceste sume?

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) lit. e) din OG 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, repartizarea profitului la salariatii proprii este recunoscuta din punct de vedere legal doar pentru societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat si  regiile autonome.

Referitor la societatile cu capital privat, potrivit prevederilor legii 31/1990, textul de lege conform caruia personalul putea participa la beneficiile societatii a fost eliminat inca din anul 2003. In acest sens, in opinia noastra, “participarea” salariatilor la profitul societatilor comerciale cu capital privat reprezinta in fapt un bonus de performanta acordat salariatilor, bonus ce in opinia noastra este asimilat veniturilor din salarii.

Astfel, potrivit argumentelor de mai sus, consideram ca exceptiile specifice prevazute la art. 296¹⁶ din Codul fiscal si normele de aplicare aferente, referitoare la scutirea de la plata CAS, a contributiei pentru AMBP, a contributiei pentru somaj si a contributiei la fondul de garantare nu sunt aplicabile in cazul sumelor la care faceti referire dvs. In opinia noastra, aceste sume sunt asimilate veniturilor din salarii si se impoziteaza ca atare. Pentru plata acestor sume consideram ca se impune retinerea tuturor contributiilor sociale, la fel ca in cazul platii veniturilor din salarii.

In ceea ce priveste modul de contabilizare al acestor sume, consideram ca trebuie inregistrate in exercitiul financiar 2010 intrucat reprezinta cheltuieli aferente exercitiul financiar 2010 (bonusuri de performanta platite pentru activitatea prestata in 2010).

Astfel, in 2010 consideram ca sumele ar trebui inregistrate pe seama provizioanelor la valoare bruta (venituri brute + contributiile angajatorului), iar in anul 2011 in momentul in care se trec pe stat si se platesc salariatului se inregistreaza si anularea provizionului pe venituri.