Intrebarea noastra este daca la calculul cifrei de afaceri care serveste drept referinta pentru inscrierea ca platitor de  TVA (35.000 euro) se aduna si sumele facturate pentru serviciile de formare profesionala (care sunt scutite de TVA) sau nu. In acest sens daca sumele aferente activitatilor curente (consultanta, elaborare studii, organizari evenimente) – care sunt mai mici de 35000 euro- , cumulate cu sumele aferente activitatii de formare profesionala depasesc suma de 35 000 euro, este necesar sau nu sa ne inscriem ca platitori de Tva?

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 141 alin. (1) lit. f) coroborate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, prestarea de servicii de formare profesională a adulţilor în formă autorizată reprezintă o operaţiune scutită din punct de vedere a TVA fără drept de deducere.

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1  alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b). Potrivit normelor de aplicare a art. 152 aprobate prin intermediul HG 44/2004, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcție de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia prevăzută la alin. (7) şi (7^1), a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

Potrivit normelor de aplicare, o operațiune este accesorie activității principale dacă se îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la pct. 47 alin. (3). În acest sens, potrivit pct. 47 alin. (3) din normele de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a. realizarea acestei operaţiuni necesită resurse tehnice limitate privind echipamentele şi utilizarea de personal;

b. operaţiunea nu este direct legată de activitatea principală a persoanei impozabile; şi

suma achiziţiilor efectuate în scopul operaţiunii şi suma taxei deductibile aferente operaţiunii, sunt nesemnificative.

În concluzie, potrivit prevederilor de mai sus, considerăm că valoarea prestărilor de servicii de formare profesională nu se ia în considerare la stabilirea plafonului de 35.000 euro pentru înregistrarea în scopuri de TVA. În acest sens, din acest punct de vedere, considerăm că societatea nu are obligaţia înregistrării în scopuri de TVA.

ATENŢIE. Cu toate acestea, dorim să menţionăm că pentru ca serviciile de formare profesională prestate de societate să intre în categoria operaţiunilor scutite din punct de vedere a TVA, acestea trebuie să fie prestate de o entitate autorizată. În acest sens, trebuie să existe în numele societăţii respective o autorizaţie emisă fie de Ministerul Educaţiei, fie de o altă instituţie delegată de Ministerul Educaţiei în emiterea de autorizaţii, cum ar fi în acest caz Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor potrivit prevederilor OG 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor şi prevederilor Ordinului 353/2003 pentru aprobarea Metodologiei de autorizarea furnizorilor de formare profesională a adulţilor.

2.Firma A din Romania face o achizitie de marfa din Olanda, de la firma C. Aceasta intocmeste factura din Olanda, dar trimite marfa de la un depozit din Romania. Ce fel de achizitie este?Este intracomunitara?Cum se inregistreaza factura?

Raspuns:

Referitor la cazul 1, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit a) din Codul fiscal:

(1) Sunt scutite de taxă:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

[…]

Potrivit prevederilor art. 2 din OMEF 2421/2007 pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 144¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 2 – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de furnizor sau de altă persoană în contul său. Prin persoană care expediază sau transportă bunuri în afara Comunităţii în contul furnizorului se înţelege orice persoană care face transportul. Scutirea se aplică numai în situaţia în care, potrivit prevederilor contractuale dintre furnizor şi cumpărător, transportul bunurilor în afara Comunităţii este în sarcina furnizorului, care poate face transportul cu mijloace proprii sau poate apela la un transportator ori la o casă de expediţie.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se justifică de către exportator cu următoarele documente:

1. factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declaraţiei vamale de export;

2. unul dintre următoarele documente:

a) declaraţia vamală de export, certificată de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

b) documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

c) confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal;

3. documentul de transport care atestă că bunurile părăsesc Comunitatea şi, după caz, orice alt document care atestă realizarea efectivă a exportului, cum ar fi: comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

În concluzie, potrivit prevederilor de mai sus, considerăm că livrarea mărfurilor respective în Australia reprezintă un export, operaţiune scutită cu drept de deducere. Factura o emiteţi fără TVA dar este foarte important sa dispuneţi de documentele justificative pentru scutirea de TVA prevăzute mai sus.

Referitor la cazul 2, potrivit prevederilor art. 130¹ din Codul fiscal:

(2) Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:

a) utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11);

Astfel, în baza informaţiilor furnizate înţelegem că societatea din Olanda este posibil să aplice măsurile de simplificare în cazul stocurilor puse la dispoziţia clientului. Potrivit informaţiilor publicate pe website-ul ANAF, atât România cât şi Olanda aplică aceste măsuri de simplificare.

Astfel, pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie.

Dacă nu se aplică măsurile de simplificare, atunci când un bun este trimis în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România:

a) realizează un transfer în statul membru de origine, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România, conform art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri care are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când bunurile din stocul la dispoziţia clientului intră efectiv în posesia clientului;

d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal pentru a realiza operaţiunile prevăzute la lit. b), sau după caz, lit. c).

Pentru a diminua problemele de natură practică în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor din alte state UE, se aplică măsurile de simplificare prevăzute mai sus, dacă:

a) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, este înregistrat în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153¹ din Codul fiscal;

b) statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;

c) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din România, este cunoscut de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.

Se consideră că furnizorul nu a realizat o achiziţie intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit, nu va fi considerată transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal.

Vânzarea de bunuri de la furnizor la clientul la dispoziţia căruia au fost puse bunurile este considerată:

a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile;

b) o achiziţie intracomunitară, din punctul de vedere al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, conform art. 130¹ alin. (1) din Codul fiscal, pe care cumpărătorul bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.

Cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la art. 155¹ din Codul fiscal şi să ţină un registru special în care să raporteze:

a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor primite;

b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la factură sau la alt document emis;

c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum şi natura şi cantitatea acestor bunuri;

d) numele, adresa şi datele de identificare ale fiecărui furnizor.

Astfel, în cazul în care prevederile de mai sus sunt aplicabile în tranzacţia la care faceţi referire atunci dvs. efectuaţi o achiziţie intracomunitară în momentul în care retrageţi bunurile care vă sunt puse la dispoziţie.

În caz contrar, se consideră ca societatea din Olanda a declarat în România o achiziţie intracomunitară asimilată în momentul în care bunurile au fost transportate în România pentru care avea obligaţia înregistrării în scopuri de TVA. În acest caz livrarea ulterioară a bunurilor către dvs. reprezintă o livrare locală taxabilă care ar trebui facturată cu TVA.

Achiziţia bunurilor se înregistrează în momentul în care societatea A intră în posesia acestora ca şi un proprietar, iar din punct de vedere al TVA factura se înregistrează în funcţie de regimul TVA aplicabil.