Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 128 alin. (12) lit. f) din Codul fiscal, expedierea bunurilor din statele membre in Romania reprezinta non-transferuri, iar conditia esentiala pentru ca acestea sa nu reprezinte operatiuni impozabile este aceea ca bunurile respective sa fie, dupa prestarea serviciilor, reexpediate persoanei impozabile de la care au fost primite.

Intrucat societatea dvs. primeste bunurile aceasta are obligatia intocmirii registrului bunurilor primite. Potrivit prevederilor normelor de aplicare a art. 156 din Codul fiscal, registrul bunurilor primite este un registru pentru bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru al Comunitatii in Romania sau care au fost importate in Romania ori achizitionate din Romania de o persoana impozabila nestabilita in Romania si care sunt date unei persoane impozabile in Romania in scopul expertizarii sau pentru lucrari efectuate asupra acestor bunuri in Romania, cu exceptia situatiilor in care prin ordin al ministrului finantelor publice nu se impune o asemenea obligatie. Registrul bunurilor primite nu trebuie tinut in cazul bunurilor care sunt plasate in regimul vamal de perfectionare activa. Acest registru va cuprinde:

1. denumirea si adresa expeditorului;
2. un numar de ordine;
3. data primirii bunurilor;
4. descrierea bunurilor primite;
5. cantitatea bunurilor primite;
6. data transportului bunurilor transmise clientului dupa expertizare sau prelucrare;
7. cantitatea si descrierea bunurilor care sunt returnate clientului dupa expertizare sau prelucrare;
8. cantitatea si descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9. o mentiune referitoare la documentele emise in legatura cu serviciile prestate, precum si data emiterii acestor documente.

Aceste bunuri sunt evidentiate in gestiune extracontabil intrucat nu sunt in proprietatea societatii.

Raspuns:

Conform prevederilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii:

Art. 257

[…]

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%*), care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri realizate din desfăşurarea unei activităţi dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) *** Abrogată prin O.U.G. nr. 107/2010 de la data de 1 ianuarie 2011
f)**) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), alin. (21) şi (22) şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

_____________
*) Pentru anul 2009, cota datorată de angajat, reglementată de prezentul articol, a fost stabilită la 5,5%. Cota respectivă se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009. (art. 1 din O.U.G. Nr. 226/2008)
**) Prevederile lit. f) teza finală au fost declarate neconstituţionale prin D.C.C. nr. 335/2011, publicată în M.Of. nr. 355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituţie, “Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

In opinia noastra din interpretarea prevederilor legale citate mai sus consideram ca in cazul in care asociatul respectiv are incheiat contract de munca si obtine venituri din salarii nu ar trebui sa mai plateasca contributia la asigurarile sociale de sanatate indiferent de valoarea veniturilor din salarii obtinute. Intradevar poate exista situatia in care veniturile din salarii nu depasesc un salariu minim brut pe tara lunar atata vreme cat contractul de munca incheiat este cu timp partial pentru o ora pe zi. Automat baza de calcul este mai mica decat limita dar consideram ca acest lucru nu are impact in interpretarea acestor prevederi.

Am intalnit interpretari ale altor consultanti care sunt de parere ca limitarea prevazuta la lit. f) dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar face referire la veniturile din salarii, in sensul ca daca veniturile din salarii nu se ridica la suma respectiva atunci ar trebui platita contributia la asigurarile sociale de sanatate si pentru veniturile din dividende.

In opinia noastra doar prima negatie din textul frazei face referire la veniturile din salarii si anume ca se plateste contributia numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d). In opinia noastra, cea de a doua negatie dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar se refera la veniturile prevazute la lit f) (i.e. dividende).

Mai mult decat atat, interpretarea cum că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala.

2.Firma A din Romania face o achizitie de marfa din Olanda, de la firma C. Aceasta intocmeste factura din Olanda, dar trimite marfa de la un depozit din Romania. Ce fel de achizitie este?Este intracomunitara?Cum se inregistreaza factura?

Raspuns:

Referitor la cazul 1, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit a) din Codul fiscal:

(1) Sunt scutite de taxă:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

[…]

Potrivit prevederilor art. 2 din OMEF 2421/2007 pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 144¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 2 – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de furnizor sau de altă persoană în contul său. Prin persoană care expediază sau transportă bunuri în afara Comunităţii în contul furnizorului se înţelege orice persoană care face transportul. Scutirea se aplică numai în situaţia în care, potrivit prevederilor contractuale dintre furnizor şi cumpărător, transportul bunurilor în afara Comunităţii este în sarcina furnizorului, care poate face transportul cu mijloace proprii sau poate apela la un transportator ori la o casă de expediţie.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se justifică de către exportator cu următoarele documente:

1. factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declaraţiei vamale de export;

2. unul dintre următoarele documente:

a) declaraţia vamală de export, certificată de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

b) documentul de însoţire la export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din spaţiul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală; sau

c) confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal;

3. documentul de transport care atestă că bunurile părăsesc Comunitatea şi, după caz, orice alt document care atestă realizarea efectivă a exportului, cum ar fi: comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

În concluzie, potrivit prevederilor de mai sus, considerăm că livrarea mărfurilor respective în Australia reprezintă un export, operaţiune scutită cu drept de deducere. Factura o emiteţi fără TVA dar este foarte important sa dispuneţi de documentele justificative pentru scutirea de TVA prevăzute mai sus.

Referitor la cazul 2, potrivit prevederilor art. 130¹ din Codul fiscal:

(2) Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:

a) utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11);

Astfel, în baza informaţiilor furnizate înţelegem că societatea din Olanda este posibil să aplice măsurile de simplificare în cazul stocurilor puse la dispoziţia clientului. Potrivit informaţiilor publicate pe website-ul ANAF, atât România cât şi Olanda aplică aceste măsuri de simplificare.

Astfel, pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie.

Dacă nu se aplică măsurile de simplificare, atunci când un bun este trimis în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România:

a) realizează un transfer în statul membru de origine, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România, conform art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri care are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când bunurile din stocul la dispoziţia clientului intră efectiv în posesia clientului;

d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal pentru a realiza operaţiunile prevăzute la lit. b), sau după caz, lit. c).

Pentru a diminua problemele de natură practică în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor din alte state UE, se aplică măsurile de simplificare prevăzute mai sus, dacă:

a) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, este înregistrat în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153¹ din Codul fiscal;

b) statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;

c) cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din România, este cunoscut de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.

Se consideră că furnizorul nu a realizat o achiziţie intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit, nu va fi considerată transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal.

Vânzarea de bunuri de la furnizor la clientul la dispoziţia căruia au fost puse bunurile este considerată:

a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile;

b) o achiziţie intracomunitară, din punctul de vedere al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, conform art. 130¹ alin. (1) din Codul fiscal, pe care cumpărătorul bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.

Cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la art. 155¹ din Codul fiscal şi să ţină un registru special în care să raporteze:

a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor primite;

b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la factură sau la alt document emis;

c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum şi natura şi cantitatea acestor bunuri;

d) numele, adresa şi datele de identificare ale fiecărui furnizor.

Astfel, în cazul în care prevederile de mai sus sunt aplicabile în tranzacţia la care faceţi referire atunci dvs. efectuaţi o achiziţie intracomunitară în momentul în care retrageţi bunurile care vă sunt puse la dispoziţie.

În caz contrar, se consideră ca societatea din Olanda a declarat în România o achiziţie intracomunitară asimilată în momentul în care bunurile au fost transportate în România pentru care avea obligaţia înregistrării în scopuri de TVA. În acest caz livrarea ulterioară a bunurilor către dvs. reprezintă o livrare locală taxabilă care ar trebui facturată cu TVA.

Achiziţia bunurilor se înregistrează în momentul în care societatea A intră în posesia acestora ca şi un proprietar, iar din punct de vedere al TVA factura se înregistrează în funcţie de regimul TVA aplicabil.

Raspuns:

In cazul in care depozitul constituit este pe o perioada mai mica de 12 luni, atunci consideram ca puteti utiliza contul 508, 5124. In cazul in care constituiti un depozit pe o perioada mai mare, de peste 12 luni, atunci indicat este contul de imobilizari 267.

In cazul in care depozitul este constituit in valuta atunci in contrabilitate trebuie sa reflectati atat suma in valuta cat si contravaloarea in lei, utilizand cursul de schimb indicat. Aceste depozite in valuta se reevalueaza lunar pe baza cursului de schimb publicat de BNR.