Perioada de probă – În vederea verificării aptitudinilor salariaților, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție (spre deosebire de 30 de zile cum era până la acest moment) și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere (spre deosebire de 90 de zile până la acest moment). În ceea ce privește perioada de probă pentru verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap, aceasta a rămas aceeași de 30 de zile calendaristice.

Contracte pe durată determinată – S-a introdus o limită de timp în ceea ce privește contractul pe durată determinată. Ca și până la acest moment, se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe perioadă determinată, dar cu o durată de cel mult 12 luni fiecare.

Agent de muncă temporară – au fost  eliminate restricțiile prevăzute la art. 88 Codul Muncii. Astfel, apelarea la agenții de muncă temporară nu mai este limitată doar: pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării; pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier; sau pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.

Sporul pentru munca de noapte – În cazul sporului pentru munca de noapte acordat ca procent din salariu acesta s-a modificat de la 15% la 25% din salariul de bază.

Angajare succesivă pe același post – S-a eliminat limitarea potrvit căreia angajatorul nu putea angaja succesiv mai mult de 3 persoane în perioada de probă pentru același post, în schimb s-a introdus o nouă limitare conform căreia angajatorul nu poate face angajări succesive de probă pentru același post pe o perioadă mai mare de 12 luni.

Modificarea termenului de preaviz – Termenul de preaviz s-a modificat de la 15 zile calendaristice la 20 de zile lucrătoare în cazul salariaților cu funcții de execuție și de la 30 de zile  calendaristice la 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților cu funcții de conducere.

Noile dispoziții vor intra în vigoare la data de 30 aprilie 2011. Mai multe detalii puteți găsi accesând acest link.

Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii, prevăzută la art. 296⁴, următoarele:

…

p) avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă, fără însă a fi limitate la:

1. utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

2. cazarea, hrana, îmbrăcămintea, personalul pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;

3. abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

4. permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

5. primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei respective, altele decât cele obligatorii

Potrivit acestei prevederi ar reiesi faptul ca la impozitarea avantajelor in natura nu s-ar mai aplica si contributiile sociale. Cu toate acestea, personal, avem mari dubii cu privire la textul de lege si recomandam ca inainte de a lua o decizie in ceea ce priveste impozitarea avantajelor in natura primite incepand cu luna ianuarie 2011 sa asteptati mai multe clarificari din partea finantelor si eventual normele de aplicare pentru titlul din Codul fiscal referitor la contributiile sociale.

Miercuri, 29 decembrie 2010, a fost publicat în Monitorul Oficial, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2869 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile.

Printre cele mai importante modificări legislative de natură contabilă introduse de OMFP 2869/2010 enumerăm:

– Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 «Reduceri comerciale primite», respectiv contul 709 «Reduceri comerciale acordate»), pe seama conturilor de terţi. Acelaşi tratament contabil se aplică şi în cazul reducerilor comerciale legate de prestările de servicii. În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, acestea se înregistrează la data bilanţului în contul 408 «Furnizori – facturi nesosite», respectiv contul 418 «Clienţi – facturi de întocmit» şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului.”

– Dacă în situaţiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este următorul:

• suma poate fi transferată în contul de profit şi pierdere numai:
  • a) dacă această diferenţă corespunde previziunii, la data achiziţiei, a unor rezultate viitoare nefavorabile ale entităţii în cauză sau previziunii unor costuri pe care entitatea respectivă urmează să le efectueze, în măsura în care o asemenea previziune se materializează; sau
  • b) în măsura în care diferenţa corespunde unui câştig realizat.
• În vederea recunoaşterii fondului comercial negativ, o entitate trebuie să se asigure că nu au fost supraevaluate activele identificabile achiziţionate şi nu au fost omise sau subevaluate datoriile.
• În măsura în care fondul comercial negativ se raportează la pierderi şi cheltuieli viitoare aşteptate, ce sunt identificate în planul pentru achiziţie al achizitorului şi pot fi măsurate credibil, dar care nu reprezintă datorii identificabile la data achiziţiei, acea parte a fondului comercial negativ trebuie recunoscută ca venit în contul de profit şi pierdere, atunci când sunt recunoscute aceste pierderi şi cheltuieli viitoare.
• În măsura în care fondul comercial negativ nu se raportează la pierderi şi cheltuieli viitoare aşteptate şi care pot fi măsurate în mod credibil la data achiziţiei, acest fond comercial negativ trebuie recunoscut ca venit în contul de profit şi pierdere, după cum urmează:
  • a) valoarea fondului comercial negativ ce nu depăşeşte valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziţionate trebuie recunoscută ca venit atunci când beneficiile economice viitoare cuprinse în activele identificabile amortizabile achiziţionate sunt consumate, deci, de-a lungul perioadei de viaţă utilă rămasă a acelor active; şi
  • b) valoarea fondului comercial negativ în exces faţă de valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziţionate trebuie recunoscută imediat ca venit.

– Se aduc clarificări cu privire la evaluarea lunară a tuturor elementelor monetare exprimate în valută;

– În cazul mărfurilor returnate de clienţi în acelaşi exerciţiu financiar în care a avut loc operaţiunea de vânzare, se corectează conturile 411 «Clienţi», 707 «Venituri din vânzarea mărfurilor», 607 «Cheltuieli privind mărfurile» şi 371 «Mărfuri». În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în exerciţiul financiar precedent, corecţia se înregistrează la data bilanţului în contul 418 «Clienţi – facturi de întocmit», respectiv contul 408 «Furnizori – facturi nesosite» şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului. Tratamentul TVA în aceste situaţii este cel prevăzut de legislaţia în domeniu.”

– Se actualizează structura bilanţului.

Noi reglementări fiscale

Joi, 30 decembrie 2010, a fost publicată în Monitorul Oficial, Ordonanţa de Urgenţă nr. 117 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Printre cele mai importante modificări legislative de natură fiscală introduse de OUG 117/2010 enumerăm:

Impozitul pe profit

– În 2011 se menţine limitarea deducerii cheltuielilor privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane;

– Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade aferente anului 2010 se recuperează din profiturile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, perioada 1 octombrie – 31 decembrie fiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;

– Dividendele plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române nu se impozitează dacă beneficiarul dividendelor deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv. Astfel se elimină situaţia de discriminare existentă până la această dată între impozitarea dividendelor plătite persoanelor juridice rezidente şi impozitarea dividendelor plătite persoanelor juridice nerezidente.

Impozitul pe venit

– În 2011 se menţine limitarea deducerii cheltuielilor privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane;

– Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit. Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi care generează venituri comerciale, venitul net din aceste activităţi se stabileşte prin însumarea nivelului normelor de venit corespunzătoare fiecărei activităţi. Până acum venitul net din aceste activităţi era stabilit pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităţi;

– Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie, venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial, venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor, convenţiilor civile, venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, pot opta pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. Opţiunea respectivă se exercită în scris în momentul încheierii fiecărui raport juridic şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestuia. Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii pe venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut şi reprezintă impozit final;

– Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor şi metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

– Se reintroduce noţiunea de microîntreprindere, astfel o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

• Realizează alte venituri decât veniturile generate din activităţi:
  • în domeniul bancar,
  • în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii,
  • în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului,
  • Are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
  • A realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;
  • Capitalul social al acesteia este deţinut de alte persoane decât statul, autorităţile locale, sau persoane juridice cu peste 250 de salariaţi.

– Pentru anul 2011, persoanele juridice române pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor daca la data de 31 decembrie 2010 îndeplinesc condiţiile de mai sus şi depun până la data de 31 ianuarie 2011 declaraţia de menţiuni cu selectarea opţiunii în acest sens;

– Cota de impozit este de 3%;

– Baza impozabilă o constituie veniturile din orice sursă din care se scad:

• Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse,
• Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie,
• Veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale,
• Veniturile din subvenţii de exploatare,
• Veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare,
• Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil,
• Veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor, sau activelor corporale proprii,

– Microîntreprinderile sunt obligate să ţină evidenţa amortizării fiscale.

Taxa pe valoare adăugată

– În cazul serviciilor prestate către persoane neimpozabile, locul prestării pentru serviciile principale sau auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de organizatorii acestor activităţi este locul în care activităţile se desfăşoară efectiv;

– În cazul serviciilor prestate către persoane impozabile, locul prestării pentru serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile este locul în care activităţile se desfăşoară efectiv;

– Limitarea specială a dreptului de deducere a TVA-ului aferent achiziţiei de vehicule rutiere se prelungeşte până la data de 31 decembrie 2011 inclusiv;

– Transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră se supune măsurilor de simplicare prevăzute la art. 160 din Codul fiscal;

– Pe data de 29 decembrie 2010 a fost publicată pe site-ul Ministerului de Finanţe Circulara 432685 care oferă mai multe detalii cu privire la o nouă măsură legislativă în domeniul TVA potrivit căreia persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal care în cursul unui an calendaristic nu depăşesc plafonul de scutire pentru întreprinderi mici prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, pot solicita până la data de 20 ianuarie a anului următor scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal în vederea aplicării regimului special de scutire. Persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţă în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege, au obligaţia să depună decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal pentru operaţiunile realizate în cursul lunii ianuarie, până la data de 25 februarie inclusiv. În ultimul decont depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform Titlului VI al Codului fiscal.

Contributii sociale

– Începând cu 1 ianuarie 2011, contribuţiile sociale sunt reglementate de Codul fiscal. În acest sens, după titlul IX¹ se introduce un nou titlu, titlul IX² „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 296² – 296²⁰.

Alte modificări

– Începând cu 1 ianuarie 2011, organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Dacă organul fiscal constată o diferenţă semnificativă între veniturile declarate de contribuabil şi situaţia fiscală personală, acesta stabileşte baza impozabilă ajustată prin utilizarea metodelor indirecte.