(4) Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

Reducerile comerciale acordate direct pe factura de vanzare se inregistreaza si se deduc din valoarea veniturilor din vanzari corespunzatoare articolelor vandute.

(5) Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:

a) rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

b) remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi

c) risturnele – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.

(6) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 “Venituri din sconturi obţinute”). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”).

In speta urmatoare: reglementari fiscale reduceri comerciale si financiare

Posibilitatea acordarii de tichete cadou altor persoane decat angajatii propriei societati

Conform art. 1 din legea 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unităţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă.

Conform art. 2 din legea 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou si tichetelor de cresa, tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru cheltuieli sociale.

Conform normelor metodologice de aplicare a art. 2 din legea 193/2006 aprobate prin HG 1317/2006, “angajatorii pot utiliza tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, în limita sumelor destinate acoperirii valorii nominale a acestor tichete, prevăzute în bugetele proprii, aprobate potrivit legii, în poziţii distincte de cheltuieli, denumite tichete cadou. În acest caz, regimul fiscal aplicabil contravalorii nominale a tichetelor cadou acordate de angajatori este cel stabilit prin dispoziţiile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cheltuielile efectuate de contribuabili”.

In baza prevederilor de mai sus, desi din interpretarea textului de lege reiese ca angajatorii pot acorda tichete cadou, consideram ca societatile comerciale pot acorda tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru cheltuieli sociale.

Clasificarea cheltuielilor

Din analiza prevederilor Codului Fiscal referitoare la natura cheltuielilor deductibile la calculul impozitului pe profit consideram ca aceste cheltuieli se incadreaza in definitia cheltuielilor de protocol.

Prin analogie, conform prevederilor normelor de aplicare ale art. 48 din Codul Fiscal, cheltuielile de protocol sunt acele cheltuieli ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii si mese partenerilor de afaceri, efectuate in scopul afacerii.

Totusi, in cazul in care furnizarea acestor tichete cadou reprezinta o etapa din politica de promovare si de marketing a societatii dvs., consideram ca aceste cheltuieli pot fi clasificate si drept cheltuieli de promovare a societatii (publicitate-marketing). In cazul acesta consideram necesar justificarea deductibilitatii cheltuielilor prin documente ce dovedesc necesitatea acestor costuri in derularea campaniilor de marketing si de promovare a produselor societatii si beneficiile generate de catre acestea.

Implicatii fiscale la nivelul impozitului pe profit

Conform art. 21 alin. (3) lit. a) din Codul Fiscal, cheltuielile de protocol sunt deductibile limitat la calculul impozitului pe profit, in limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit.

In cazul clasificarii acestor costuri drept cheltuieli de promovare, deductibilitatea acestora la calculul impozitului pe profit nu este limitata, conform art. 21 alin. (2) lit. i).

Implicatii fiscale la nivelul TVA

In cazul in care aceste cheltuieli sau parte a acestor cheltuieli clasificate drept cheltuieli de protocol, sunt purtatoare de TVA, conform  normelor de aplicare a art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal, bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II din Codul fiscal. În cazul depăşirii acestui plafon, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligaţia să întocmească autofactura conform prevederilor alin. (1) numai în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica “Cumpărător” informaţiile de la alin. (1) lit. c), iar în cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.

Intrucat acordarea tichetelor cadou naste implicatii fiscale la nivelul impozitului pe venit si poate avea implicatii si la nivelul contributiilor sociale, acordarea acestora sa poate realiza in mai multe moduri:

Raspuns: Conform art. 133 alin. (2) din Codul Fiscal, locul prestarii serviciilor catre persoane impozabile este locul unde beneficiarul isi are sediul activitatii economice sau un sediu fix catre care se presteaza serviciile.

In acest sens, conform art. 150 alin. (2) din Codul Fiscal, persoana obligata la plata taxei este beneficiarul, iar conform art. 157 alin. (2) din Codul Fiscal va aplica taxare inversa.

Raportare in decontul de TVA si declaratia VIES:

Operatiunea este o prestare intracomunitara de servicii, nu este impozabila in Romania, si se va declara in declaratia 390 ca prestare de servicii intracomunitare..

Raspuns: Conform art. 149 alin. (4) lit. d), intrucat autoturismul avariat a fost livrat (vandut) mai departe catre o alta societate consideram ca persoana impozabila nu mai este obligata la ajustarea TVA.

In cazul in care autoturismul nu ar fi fost vandut in urma distrugerii:

Conform prevederilor Codului Fiscal, casarea unui bun de capital înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a acestuia nu este considerată livrare către sine, dar se aplică prevederile referitoare la ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa în cadrul perioadei de ajustare.

Conform normelor la art. 149, ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal nu se efectuează în situaţia în care sunt aplicabile prevederile art. 128 alin. (4) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal referitoare la livrarea către sine, precum şi în situaţia în care nu are loc o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, cu excepţia casării activelor corporale fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

In acest sens conform art. 128 alin. (8), “b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme;” nu constituie livrare de bunuri.

In concluzie, si in situatia in care nu ar fi existat o livrare consideram ca, si in acest caz, nu s-ar fi impus ajustarea TVA intrucat bunul a fost asigurat.

Nota* Am intalnit si opinii care spuneau ca trebuie ajustata TVA plecand de la fraza subliniata mai sus. Cu toate acestea imi mentin opinia intarita fiind si de circulara TVA 50446/2008.

Bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, a căror durată normală de funcţionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane.

Prevederea referitoare la 5 ani a fost introdusa incepand cu 2010. Pana la aceasta data erau considerate bunuri de capital si cele cu durata de functionare intre 1 si 5 ani.

Active corporale fixe reprezintă orice activ deţinut pentru a fi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului.

2. REGISTRUL BUNURILOR DE CAPITAL. FORMA SI CONTINUT

Persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă.

Elementele obligatorii ale registrului bunurilor de capital
Aceste elemente enumerate la punctul 54, alineatul 10 din normele de aplicare ale Codului fiscal se refera la:

1) data achizitiei, fabricarii, finalizarii construirii sau transformarii/modernizarii;

2) valoarea bunului de capital exclusiv TVA (baza de impozitare din factura furnizorului);

3) taxa deductibila aferenta bunului de capital;

4) taxa dedusa;

5) eventualele ajustari efectuate asupra taxei deduse initial.

3. PERIOADA DE AJUSTARE

Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute mai jos:

a) pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute la lit. b);

b) pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.

4. SITUATIILE IN CARE SE IMPUNE AJUSTAREA TVA

Situatiile in care se impune ajustarea TVA:

a) în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:

1. integral sau parţial, pentru alte scopuri decât activităţile economice;

2. pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;

3. pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de deducerea iniţială;

b) în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;

c) în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost integral sau parţial limitat face obiectul oricărei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul unei livrări de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv;

d) în situaţia în care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;

e) în cazurile prevăzute la art. 138 Codul Fiscal.

5. DURATA PERIOADEI DE AJUSTARE SI MODALITATEA IN CARE SE REALIZEAZA ACEASTA

Perioada de ajustare începe:

a) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la lit. 3a) de mai sus, dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data aderării;

b) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la lit. 3b) de mai sus, care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului aderării;

c) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la lit. 3b) de mai sus, care sunt achiziţionate, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit în anul aderării sau într-un an ulterior anului aderării;

d) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la lit. 3b) de mai sus, a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil transformat sau modernizat, şi se efectuează pentru suma taxei deductibile aferente transformării sau modernizării, inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei transformări sau modernizări, plătită ori datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări după transformare sau modernizare este anul aderării sau un an ulterior aderării.

Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:

a) pentru cazurile prevăzute la lit. 4a) de mai sus, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute mai sus. Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare;

b) pentru cazul prevăzut la lit. 4b) de mai sus, ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare;

c) pentru cazurile prevăzute la lit. 4c) şi 4d) de mai sus, ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării;

d) pentru cazurile prevăzute la lit. 4e) de mai sus, ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138, conform procedurii prevăzute în norme.

Nu se efectuează ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital, în situaţia în care suma care ar rezulta ca urmare a ajustării fiecărui bun de capital este mai mică de 1.000 lei.