2. Descrierea grupului (website-ul grupului) si a entitatii investigate

3. Descrierea tranzactiilor intre entitatile afiliate

4. Analiza functionala

Analiza functionala va prezenta principalele activitati indeplinite de compania investigata din cadrul grupului, va analiza functiille indeplinite, riscurile asumate, activele utilizate si va oferi informatii cu privire la importanta si ponderea activitatii companiei investigate in generarea de profit la nivelul grupului.

5. Legislatia aplicabila

a. Ordinul 222/2008 privind continutul dosarului de preturi de transfer

b. Legea 571/2003 privind Codul fiscal (articolul 11)

c. Hotararea de Guvern 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a a Legii 571/2003 privind Codul fiscal

d. Ordonanta 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (articolul 42)

e. Liniile directoare privind preturile de transfer emise de OECD

f. Codul de Conduita al UE pentru documentarea preturilor de transfer emis de Formumul European in domeniul preturilor de transfer

6. Prezentarea metodelor OECD de stabilire a preturilor de transfer

a. Metoda compararii preturilor

b. Metoda cost-plus

c. Metoda pretului de revanzare

d. Metoda marjei nete

e. Metoda impartirii profitului

7. Selectia celei mai adecvate metode de stabilire a preturilor de transfer

Notele pregatite de Secretariatul OECD privind metodele de stabilire a preturilor de transfer  propun urmatoarele criterii pentru selectarea acestora:

a. Punctele slabe si punctele forte ale fiecarei metode

b. Gradul de adecvarea al aplicarii metodei, evaluat prin prisma analizei functionale

c. Disponibilitatea de informatii de incredere cu privire la tranzactii/companii comparabile

d. Gradul de comparabilite dintre tranzactiile controlate si cele necontrolate, inclusiv gradul de acuratete a posibilelor ajustari pentru sporirea comparabilitatii

In privinta ierarhizarii aplicabilitatii metodelor, aceleasi note propun urmatorul rationament:

a. Daca se poate aplica in egala masura metoda compararii preturilor sau o alta metoda recunoscuta de ghid, atunci se recomanda aplicarea metodei compararii preturilor

b. Cand una dintre parti efectueaza functii pentru care se pot realiza studii de comparabilite si nu participa cu o contributie unica, valoroasa la generarea de profit in cadrul tranzactiei, atunci se folosec urmatoarele metode, aplicate asupra entiatii cu profilul functional cei mai simplu:

i. Daca entitatea cu profilul functional cel mai simplu este vanzatorul, atunci se aplica metoda cost-plus sau metoda marjei nete prin raportarea rezultatului operational la costurile operationale sau la active nete

ii. Daca entiatea cu profilul functional cel mai simplu este cumparatorul, atunci se aplica metoda pretului de revanzare sau metoda marjei nete prin raportarea rezultatului operational la veniturile operationale

c. Cand fiecare din partile implicate in tranzactie are un aport valoros, unic in cadrul tranzactiei se recomanda aplicarea metodei impartirii profitului

In situatiile in care se pot aplica in egala masura o metoda de comparare a marjei brute (metoda cost-plus sau metoda pretului de revanzare) sau metoda marjei nete, se recomanda aplicarea metodei de comparare a marjei brute.

8. Aplicarea metodologiei de selectie si selectarea companiilor/tranzactiilor comparabile

Criteriile in functie de care se evalueaza comparabilitate dintre tranzactii constau in:

a. Caracteristicile bunurilor sau serviciilor

b. Analiza functionala

c. Termenii contractuali ai tranzactiilor

d. Circumstantele economice

e. Strategia de afaceri

Metodologia de selectie se bazeaza pe metoda aditiva sau pe metoda deductiva. Metoda deductiva presupune pornirea de la un set extins de potentiale comparabile si filtrarea acestora pentru a retine doar companiile comparabile.

Metodologia aditiva presupune pornirea de la un set restrans de companii, considerate a fi comparabile.

Metodologia este descrisa in detaliu pentru a putea fi repetata si verificata de autoritatile fiscale, fiind documentata orice respingere a societatilor necomparabile.

Cele mai frecventa criterii acceptare/respingere implica:

• Delimitarea teritoriala
• Delimitarea sectorului de activitate prin intermediul codurilor de tip NACE Rev. 2, SIC (Standard Industrial Classification),  in general in functie de codul de activitate principal
• Respingerea entitatilor care nu sunt independente (fac parte dintr-un grup)
• Respingerea entitatilor inactive
• Respingerea entitatilor care nu au date financiare disponibile
• Respingerea entitatilor care inregistreaza rezultate extreme
• Aplicarea unor filtre de marime (cifra de afaceri, numar de angajati) pentru o mai buna comparabilitate
• Respingerea companiilor care inregistreaza pierderi in mod consecvent
• Filtrare in functie de descrierea generala a activitatii

9. Intervalul de piata rezultat din aplicarea metodei

Aplicarea metodologiei de selectie conduce invariabil la generarea unui set de companii considerate comparabile. In general rezultatele financiare ale acestora sunt comparate si se construieste un interval intercuartilar. Se ordoneaza crescator/descrescator rezultatele financiare si se stabileste mediana, prima cuartila si cea de-a treia cuartila. Rezultatele situate intre prima cuartila si a treia cuartila constituie intervalul de piata. Cu cat distanta dintre capetele intervalului este mai restransa, cu atat profilele functionale ale companiilor rezultate sunt mai apropiate.

10. Pozitionarea pretului practicat in tranzactia controlata in cadul intervalului de piata

Situarea in intervalul de piata echivaleaza cu practicarea unor preturi de piata, iar situarea in afara intervalului echivaleaza cu practicarea unor preturi diferite de preturile de piata si implica efectuarea de ajustari.

11. Concluzia privind respectarea principiului preturilor de piata

Totusi, se pot aduce prejudicii la nivelul taxelor si impozitelor datorate statului fara a se transfera profitul in afara Romaniei. In continuare vom prezenta trei exemple in care practicarea unor preturi diferite de preturile de piata pot produce prejudicii statului roman.

Cazul I – Aspecte privind preturile de transfer in cazul tranzactiilor intragrup in cazul in care prestatorul este o societatea ce inregistreaza pierdere fiscala

Presupunem ca societatea A a realizat pierdere fiscala de 200.000 ron si emite o factura pentru serviciile prestate catre societatea B, entitate afiliata din Romania, in suma de 100.000 ron. Presupunem ca serviciile au fost efectiv prestate si ca se poate argumenta si dovedi prestarea acestora.  Societatea B va inregistra in acest caz o cheltuiala deductibila de 100.000 ron, realizand o economie de impozit de profit. In acelasi timp, societatea A nu va plati impozit pe profit pentru ca inregistreaza deja o pierdere fiscala. Daca pretul pretul de piata al serviciilor ar fi de doar 70.000 ron, situatia s-ar schimba prin faptul ca societatea B ar inregistra o cheltuiala deductibila mai mica. Astfel, prin practicarea unui pret de transfer diferit de pretul de piata, societatea B a realizat o economie de impozit pe profit mai mare.

Cazul II – Aspecte privind preturile de transfer in cazul unor societati cu regimuri de impunere diferite

Presupunem ca societatea A beneficiaza de impunerea veniturilor in regim de microintreprindere, platind impozit la nivelul a 3% din venituri, iar societatea B este platitoare de impozit pe profit, entitate afiliata din Romania. Mai departe presupunem ca societatea A presteaza servicii de marketing in suma de 10.000 ron catre societatea afiliata B si ca acestea ar fi singurele venituri inregistrate de A si ca nu ar avea altea cheltuieli. Presupunem ca serviciile au fost efectiv prestate si ca se poate argumenta si dovedi prestarea acestora.  Astfel, A va plati impozit pe venit 3% aplicat la 10.000 ron, adica 300 ron si in plus va plati impozit pe dividende de 16% aplicat la 10.000 ron, adica 1.600. In total A datoreaza statului roman 1.900 ron. In acelasi timp, societatea B va inregistra o cheltuiala deductibila de 10.000 ron, care ii va aduce o economie de impozit de 16%, adica 1.600 ron si o economie datorata impozitului pe dividende pe care nu il plati de 16% aplicat la diferenta dintre 10.000 si 1.600, adica de 1.344 ron. In total, economia de impozit realizata de B este 2.944. Se observa ca aceasta economie de impozit realizata de B depaseste impozitul platit la nivelul societatii A pentru tranzactie. Pana acum nu am considerat ca pretul practicat ar fi diferit fata de pretul de piata, dar devine evident ca orice crestere a valorii facturate peste valoarea de piata va atrage beneficii sporite pentru B in sensul diminuarii impozitelor datorate.

Cazul III – Aspecte privind preturile de transfer si TVA-ul cand furnizorul de servicii are regim mixt de impunere a TVA-ului

Sa presupunem ca societatea A furnizeaza servicii catre societatea B, entitate afiliata din Romania.  A este o societatea inregistrata in scopuri de TVA ce realizeaza atat operatiuni cu drept de deducere, cat si operatiuni fara drept de deducere, aplicand pro-rata pentru deducerea TVA-ului aferent achizitiilor, iar B este o societate inregistrata in scopuri de TVA. Sa presupunem ca A factureaza chirie de 10.000 ron catre B si ca serviciile sunt scutite fara drept de deducere. De asemenea, A realizeaza operatiuni pentru care are drept de deducere de 60.000 ron. In acest caz pro-rata aplicata la TVA-ul aferent achizitiilor va fi de 60.000/(60.000 + 10.000) = 85.71%. In cazul in care pretul de piata pentru serviciile facturate ar fi mai mare decat pretul practicat, sa zicem 15.000 ron, atunci pro-rata ar fi de 60.000/(60.000 + 15.000) = 80%, cee ce ar dimininua TVA dedus de A si ar dezavantaja societatea A din punctul de vedere al TVA-ului de plata.

In concluzie, se justifica controlul respectarii principiului pretului de piata in tranzactiile care se desfasoara intre entitatile afiliate romane si recomandam documentarea preturilor de transfer practicate. Unul dintre cele mai intalnite aspecte in abordarea preturilor de transfer in privinta tranzactiilor dintre societatile afiliate romane consta in acordarea de imprumuturi nepurtatoare de dobanda. Aceasta practica nu este justificata economic intre entitati independente si deci nu ar trebui intalnita nici in cazul entitatilor afiliate, existand un risc major de ajustare pentru entitatea creditoare.