1. Descrierea industriei/sectorului de activitate (studii de piata, articole, reviste si rapoarte de specialitate, selectia si analiza competitorilor din baze de date comerciale)
2. Descrierea grupului (website-ul grupului) si a entitatii investigate
3. Descrierea tranzactiilor intre entitatile afiliate
4. Analiza functionala
Analiza functionala va prezenta principalele activitati indeplinite de compania investigata din cadrul grupului, va analiza functiille indeplinite, riscurile asumate, activele utilizate si va oferi informatii cu privire la importanta si ponderea activitatii companiei investigate in generarea de profit la nivelul grupului.
5. Legislatia aplicabila
a. Ordinul 222/2008 privind continutul dosarului de preturi de transfer
b. Legea 571/2003 privind Codul fiscal (articolul 11)
c. Hotararea de Guvern 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a a Legii 571/2003 privind Codul fiscal
d. Ordonanta 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (articolul 42)
e. Liniile directoare privind preturile de transfer emise de OECD
f. Codul de Conduita al UE pentru documentarea preturilor de transfer emis de Formumul European in domeniul preturilor de transfer
6. Prezentarea metodelor OECD de stabilire a preturilor de transfer
a. Metoda compararii preturilor
b. Metoda cost-plus
c. Metoda pretului de revanzare
d. Metoda marjei nete
e. Metoda impartirii profitului
7. Selectia celei mai adecvate metode de stabilire a preturilor de transfer
Notele pregatite de Secretariatul OECD privind metodele de stabilire a preturilor de transfer propun urmatoarele criterii pentru selectarea acestora:
a. Punctele slabe si punctele forte ale fiecarei metode
b. Gradul de adecvarea al aplicarii metodei, evaluat prin prisma analizei functionale
c. Disponibilitatea de informatii de incredere cu privire la tranzactii/companii comparabile
d. Gradul de comparabilite dintre tranzactiile controlate si cele necontrolate, inclusiv gradul de acuratete a posibilelor ajustari pentru sporirea comparabilitatii
In privinta ierarhizarii aplicabilitatii metodelor, aceleasi note propun urmatorul rationament:
a. Daca se poate aplica in egala masura metoda compararii preturilor sau o alta metoda recunoscuta de ghid, atunci se recomanda aplicarea metodei compararii preturilor
b. Cand una dintre parti efectueaza functii pentru care se pot realiza studii de comparabilite si nu participa cu o contributie unica, valoroasa la generarea de profit in cadrul tranzactiei, atunci se folosec urmatoarele metode, aplicate asupra entiatii cu profilul functional cei mai simplu:
i. Daca entitatea cu profilul functional cel mai simplu este vanzatorul, atunci se aplica metoda cost-plus sau metoda marjei nete prin raportarea rezultatului operational la costurile operationale sau la active nete
ii. Daca entiatea cu profilul functional cel mai simplu este cumparatorul, atunci se aplica metoda pretului de revanzare sau metoda marjei nete prin raportarea rezultatului operational la veniturile operationale
c. Cand fiecare din partile implicate in tranzactie are un aport valoros, unic in cadrul tranzactiei se recomanda aplicarea metodei impartirii profitului
In situatiile in care se pot aplica in egala masura o metoda de comparare a marjei brute (metoda cost-plus sau metoda pretului de revanzare) sau metoda marjei nete, se recomanda aplicarea metodei de comparare a marjei brute.
8. Aplicarea metodologiei de selectie si selectarea companiilor/tranzactiilor comparabile
Criteriile in functie de care se evalueaza comparabilitate dintre tranzactii constau in:
a. Caracteristicile bunurilor sau serviciilor
b. Analiza functionala
c. Termenii contractuali ai tranzactiilor
d. Circumstantele economice
e. Strategia de afaceri
Metodologia de selectie se bazeaza pe metoda aditiva sau pe metoda deductiva. Metoda deductiva presupune pornirea de la un set extins de potentiale comparabile si filtrarea acestora pentru a retine doar companiile comparabile.
Metodologia aditiva presupune pornirea de la un set restrans de companii, considerate a fi comparabile.
Metodologia este descrisa in detaliu pentru a putea fi repetata si verificata de autoritatile fiscale, fiind documentata orice respingere a societatilor necomparabile.
Cele mai frecventa criterii acceptare/respingere implica:
- Delimitarea teritoriala
- Delimitarea sectorului de activitate prin intermediul codurilor de tip NACE Rev. 2, SIC (Standard Industrial Classification), in general in functie de codul de activitate principal
- Respingerea entitatilor care nu sunt independente (fac parte dintr-un grup)
- Respingerea entitatilor inactive
- Respingerea entitatilor care nu au date financiare disponibile
- Respingerea entitatilor care inregistreaza rezultate extreme
- Aplicarea unor filtre de marime (cifra de afaceri, numar de angajati) pentru o mai buna comparabilitate
- Respingerea companiilor care inregistreaza pierderi in mod consecvent
- Filtrare in functie de descrierea generala a activitatii
9. Intervalul de piata rezultat din aplicarea metodei
Aplicarea metodologiei de selectie conduce invariabil la generarea unui set de companii considerate comparabile. In general rezultatele financiare ale acestora sunt comparate si se construieste un interval intercuartilar. Se ordoneaza crescator/descrescator rezultatele financiare si se stabileste mediana, prima cuartila si cea de-a treia cuartila. Rezultatele situate intre prima cuartila si a treia cuartila constituie intervalul de piata. Cu cat distanta dintre capetele intervalului este mai restransa, cu atat profilele functionale ale companiilor rezultate sunt mai apropiate.
10. Pozitionarea pretului practicat in tranzactia controlata in cadul intervalului de piata
Situarea in intervalul de piata echivaleaza cu practicarea unor preturi de piata, iar situarea in afara intervalului echivaleaza cu practicarea unor preturi diferite de preturile de piata si implica efectuarea de ajustari.
11. Concluzia privind respectarea principiului preturilor de piata