Raspuns:

In opinia noastra bunurile mobile care sunt transportate in Romania si incorporate intr-un bun imobil de aici devin prin destinatie bunuri imobile.

In primul rand referitor la transferul bunurilor, consideram ca, potrivit prevederilor art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transportul bunurilor din Franta in Romania reprezinta un transfer asimilat livrarii intracomunitare. Totodata, potrivit acelorasi prevederi, consideram ca societatea din Franta realizeaza o achizitie intracomunitara asimilata in Romania. In acest sens, potrivit prevederilor art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, considerăm că societatea din Franta are obligatia inregistrarii in scopuri de TVA in Romania.

In al doilea rand referitor la serviciile de instalare/montaj, potrivit prevederilor art. 133 alin. (4) din Codul fiscal locul prestarii serviciilor se considera a fi in Romania intrucat bunul imobil in legatura cu care sunt prestate serviciile este situat in Romania. Potrivit prevederilor art. 150 alin. (6) persoana obligata la plata TVA ar fi fost beneficiarul daca prestatorul nu ar fi fost inregistrat in scopuri de TVA in Romania. Cum prestatorul are obligatia inregistrarii in scopuri de TVA in Romania (pentru transferul asimilat despre care am vorbit mai sus) consideram ca nu se pot aplica prevederile art. 150 alin. (6) din Codul fiscal. Drept urmare, consideram ca persoana obligata la plata taxei este prestatorul din Franta, care va emite factura cu TVA pe codul fiscal din Romania.

Daca pentru produsul X achizitionat din Olanda am platit un pret de 3 euro, acelasi produs a fost achizitionat de mine din Germania la 3 euro + 2 euro (cost transport Germania-Romania).

Produsul X nu a mai putut fi vandut (comenzile au fost anulate in Romania) ramanand pe stocul nostru de aproape 3 ani.

Firma din Germania a fost de acord sa preia toate bucatile existente pe stoc (10 bucati) dar la un pret inferior costului meu de achizitie. Motivatia a fost ca nici ei nu mai pot vinde acest produs dar il pot dezmembra. Unele parti vor fi distruse de ei iar altele vor putea fi vandute de ei in asociere cu alte produse ale lor.

Toate cele 10 bucati din produsul X au fost trimise catre Germania cu aviz.

Firma din Germania doreste sa imi emita un credit note pentru toate aceste 10 bucati + costuri de dezmembrare + costuri de transport (din Romania-Germania). Credit note-ul va fi pe valoarea neta (dupa ce s-au scazut costurile de transport si cele de dezmembrare).

Este corecta aceasta procedura atat timp cat eu nu am achizitionat toate cele 10 bucati de la firma din Germania? Este corect ca firma din Germania sa imi emita credit note si pentru bucatile achizitionate din Olanda?

Daca da, cum ar trebui sa tratez acest credit note din punct de vedere fiscal si contabil?

Daca nu, cum as putea proceda corect?

Raspuns:

Din punct de vedere fiscal, OMFP 3417/2009 prevede situaţiile în care se pot aplica măsurile de simplificare cu privire la taxa pe valoare adăugată în cazul retururilor de bunuri.

Astfel, potrivit prevederilor din Anexa 2, în cazul în care societatea din România acceptă bunurile respective şi are loc transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar, dar ulterior părţile agreează de comun acord anularea contractului de vânzare cumpărare, sunt aplicabile două tratamente fiscale în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată.

Tratamentul clasic ar fi acela că bunurile, odată acceptate, intră în proprietatea societăţii din România iar orice returnare ulterioară a acestora reprezintă în fapt o livrare de bunuri tratată ca atare. În acest caz, apare obligaţia furnizorului de a se înregistra în scopuri de TVA în România pentru a realiza şi raporta transferul bunurilor înapoi, din România în statul membru de provenienţă.

Măsurile de simplificare permit evitarea acestei oblgaţii de înregistrare în scopuri de TVA.

Cu toate acestea, luând în considerare perioada mare de timp pentru care bunurile au fost deţinute de către societatea din România şi faptul că returnarea bunurilor se realizează la o altă valoare decât cea iniţială considerăm că această tranzacţie nu reprezintă un retur şi orice încercare de a trata această operaţiune ca un retur dezavantajează societatea din România.

Potrivit prevederilor art. 138 lit. b), baza de impozitare se reduce în cazul în care contractul pentru livrarea iniţială de bunuri se anulează total sau parţial. În cazul expus de dvs., deşi contractul se anulează în totalitate (adică toate bunurile achiziţionate sunt returnate) totuşi rămân diferenţe de plată din partea societăţii din România, cheltuieli ce sunt aferente unor bunuri returnate furnizorului, care, în cazul în care luăm în considerare concepţia de retur, nu ar fi putut fi valorificate de către societatea din România. În acest caz cheltuielile respective nu mai au justificare, acestea căzând în sarcina furnizorului din Germania, sumele suportate de firma din România putând fi astfel reconsiderate ca penalizări pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale iniţiale.

Mai mult decât atât, societate din Germania face un retur pentru 5 bunuri care nu au fost furnizate de către aceasta. Această tranzacţie nu poate fi realizată în cazul în care nu există un document în acest sens încheiat între societatea din Germania şi cea din Olanda. Întrucât tranzacţia iniţială de livrare a acestor bunuri nu s-a realizat de către firma din Germania, considerăm că aceasta nu are cum să o anuleze.

Din punct de vedere contabil, considerăm că bunurile respective au intrat în proprietatea societăţii din România, încă de la achiziţie, întrucât la data achiziţiei toate riscurile şi beneficiile aferente deţinerii acestor bunuri au fost transferate societăţii din România, potrivit prevederilor art. 155 alin. (1) din Anexa 1 OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Mai mult decât atât, societatea din România şi-a asumat riscurile comerciale în ceea ce priveşte aceste bunuri şi chiar suportă consecinţele apariţiei acestor riscuri prin faptul că deprecierea stocurilor respective este o cheltuială a societăţii din România.

Pe baza argumentelor de mai sus, considerăm că societatea din România efectuează în fapt o livrare de bunuri, iar potrivit prevederilor art. 256 din Anexa 1 OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, considerăm că aceasta ar trebui să înregistreze un venit din vânzarea de bunuri.

În ceea ce priveşte livrarea la un preţ mai mic decât costul de achiziţie, potrivit prevederilor art 16 pct. f) coroborat cu prevederile art. 17 din Ordonanţa 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, considerăm că atâta vreme cât imposibilitatea vânzării bunurilor poate fi justificată cu documente, tranzacţia respectivă se încadrează în prevederile legale.

Nu în ultimul rând, dorim să vă atragem atenţia asupra faptului că, ţinând cont că cele 2 societăţi sunt afiliate, preţul stabilit pentru preluarea produselor trebuie să fie un preţ care să reflecte condiţiile pieţei.

În concluzie, considerăm că societatea din România realizează o livrare de bunuri, nu un retur şi că această tranzacţie ar trebui tratată ca atare atât contabil cât şi fiscal.

(nota pentru cititori – concluziile acestui raspuns au fost modificate de la publicarea initiala, va rugam sa-l recititi in cazul in care sunteti interesati de o tranzactie similara)

Caz :

• Societatea noastra (A) incheie un contract cu o firma (B) din HU. Obiectul contractului il reprezinta uzinarea si montarea de structuri metalice. (A) intocmeste factura catre clientul (B), pe care va scrie structura conform contract.

• Montajul insa nu este asigurat de (A), ci va fi subcontractat de (A) catre o alta firma (C) din HU , care factureaza montajul catre (A);

• Organizarea de santier este suportata de clientul (B), care refactureaza aceste cheltuieli catre firma (A).

Specific urmatoarele :

• Furnizorul (A) are cod valid de TVA de RO (nu este inregistrat in HU);

• Clientul (B) are cod valid de TVA de HU;

• Furnizorul (C) are cod valid de HU;

Inrebari:

• Vanzare efectuata de (A) catre (B) de structura metalica este transfer sau non transfer? avand in vedere ca art.128, alin.12 din CF prevede ca livrarile de bunuri cu instalare sau montare efectuate de un stat membru (SM) in alt SM constituie un nontransfer si nu reprezinta o livrare intracomunitara si nici un transfer. Pentru astfel de operatiuni, locul livrarii este situat in statul membru in care se realizeaza instalarea sau montarea.

• Daca este transfer, furnizorul (A) are obligatia sa se inregistreze in HU si sa aplice masuri simplificate?

• Clientul (B) din HU refactureaza catre (A) organizarea de santier cu TVA?

• Furnizorul (C) factureaza catre (A) montajul, cu TVA? Locul prestarii este considerat in HU?

Raspuns:

Pentru a răspunde întrebărilor dvs. vom structura grafic operaţiunile ce fac obiectul acestei speţe:

Cum este clasificat transportul structurilor metalice din România în Ungaria din punct de vedere al TVA şi care sunt obligaţiile firmei (A)?

În opinia noastră această operaţiune nu reprezintă o livrare de bunuri cu instalare. Potrivit prevederilor liniilor directoare ale Comitetului TVA din cadrul Comisiei Europene, considerăm că livrarile de materiale (structuri metalice in cazul dvs.) ce sunt incorporate într-un bun imobil şi ce devin astfel bunuri imobile prin destinaţie nu fac obiectul livrărilor de bunuri cu instalare sau montaj, potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.

Potrivit prevederilor pct. 14 din normele metodologice de aplicare ale art. 133 din Codul fiscal, livrarea de bunuri mobile şi încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin bunuri imobile prin destinaţia lor reprezintă servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile.

Transportul bunurilor din România în Ungaria reprezintă un transfer asimilat unei livrări intracomunitare cu plată potrivit prevederilor art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, pentru care societatea din România are obligaţia declarării în declaraţia recapitulativa VIES (cod 390). De asemenea, potrivit normelor de aplicare ale art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, societatea din România are obligaţia declarării unei achiziţii intracomunitare asimilate în Ungaria.

Potrivit aceloraşi prevederi ale directivei 2006/112/EC privind sistemul comun de TVA , transpuse în legislaţia din România prin intermediul art. 153 alin. (5) din Codul fiscal, considerăm că societatea din România este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în Ungaria întrucât realizează o achiziţie intracomunitară taxabilă în Ungaria pentru care este obligată la plata TVA.

Ulterior, societatea (A) va factura prestări de servicii pe codul de TVA din Ungaria, potrivit prevederilor art. 133 alin. (4) din Codul fiscal, firmei (B).

Totuşi, întrucât aceste concluzii le-am tras bazându-ne pe faptul că legislaţia maghiară este similară celei româneşti, vă recomandăm ca înainte de a lua orice decizie referitoare la tranzacţia respectivă să cereţi opinia unui consultant fiscal maghiar.

În opinia noastră această operaţiune reprezintă un transfer asimilat potrivit prevederilor art. 128 alin. (10) din Codul fiscal.

Care este regimul TVA al refacturării activităţii de organizare a şantierului de către societatea (B)?

Din informaţiile furnizate înţelegem că toate aceste servicii se efectuează pentru construcţia unui imobil din Ungaria.

Potrivit prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, locul prestării serviciilor efectuate în legătură cu bunuri imobile este considerat a fi locul unde sunt situate bunurile imobile, inclusiv […] serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier.

În opinia noastră, întrucât aceste servicii sunt efectuate în legătură cu un bun imobil ce se construieşte în Ungaria, considerăm că locul prestării este în Ungaria, iar factura se emite de către societatea (B) din Ungaria (în calitatea sa de cumpărător-revânzător) cu TVA maghiar.

Care este regimul TVA al operaţiunii de asigurare montaj structuri metalice realizat de către societatea (C) ?

Din informaţiile furnizate, în opinia noastră şi această activitate se încadrează la art. 133 alin. (4) lit. a). Potrivit normelor de aplicare ale art. 133 alin. (4) lit. a), lucrările de construcţii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparaţii, întreţinere, curăţare şi demolare, efectuate asupra unui bun imobil prin natura sa, precum şi orice operaţiune ce se efectuează în legătură cu livrarea de bunuri mobile şi încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin bunuri imobile prin destinaţia lor, reprezintă servicii prestate în legătură cu un bun imobil ce au locul prestării din punct de vedere al TVA acolo unde este situat bunul imobil. În opinia noastră factura ar trebui emisă cu TVA maghiar.

Cum se calculeaza baza impozabila aferenta materiilor prime prelucrate ce urmează a fi vândute în Ungaria.

Raspuns:

A. Transportul bunurilor din România în Ungaria şi din Ungaria în România

Conform prevederilor art. 3 din OMFP 3417/2009 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind operaţiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, şi a Instrucţiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spaţiul comunitar şi tratamentul fiscal al reparaţiilor efectuate în perioada de garanţie şi postgaranţie:

Pentru a putea fi aplicate măsurile de simplificare prevăzute în anexa nr. 1, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contractorul principal (societatea din România în cazul de faţă):

1. este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru în care este stabilit;

2. nu are un cod de înregistrare în scopuri de TVA în statul membru în care sunt realizate efectiv lucrările asupra bunurilor mobile corporale;

3. transmite codul său de înregistrare în scopuri de TVA părţii/părţilor cocontractante;

b) ceilalţi operatori economici implicaţi sunt persoane impozabile din perspectiva TVA;

c) produsele prelucrate se vor întoarce în statul membru în care contractorul principal este stabilit şi care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA transmis de contractorul principal.

În acest sens, întrucât societatea din România este înregistrată în scopuri de TVA şi în Ungaria, considerăm că aceasta nu va putea aplica măsurile de simplificare în cazul de faţă, întrucât nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 3 din OMFP 3417/2009.

Considerăm că transportul bunurilor din România în Ungaria reprezintă livrare intracomunitară asimilată în România în condiţiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal şi beneficiază de scutire de taxă în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de bunuri, efectuat de către societatea din România, din România în Ungaria, reprezintă o achiziţie intracomunitară asimilată, impozabilă în Ungaria conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana obligată la plata taxei fiind societatea din România pe codul de TVA din Ungaria.

Considerăm că efectuarea de lucrări asupra materiilor prime în beneficiul societăţii din România reprezintă o prestare de servicii ce are locul prestării în România, adică locul unde este stabilit beneficiarul serviciilor conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de produse prelucrate, efectuat de societatea din România din Ungaria în România, reprezintă o livrare intracomunitară asimilată în Ungaria, conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, şi care beneficiază de scutire de taxă conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de produse prelucrate, efectuat de societatea din România din Ungaria în România, reprezintă o achiziţie intracomunitară asimilată, care este impozabilă în România conform art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

B. Stabilirea bazei impozabile

Conform art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, considerăm că în cazul transferului din România în Ungaria baza de impozitare se constituie din preţul de cumpărare al materiilor prime respective plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal.

În ceea ce priveşte transferul materiilor prelucrate din Ungaria în România, considerăm că baza de impozitare se consitituie de asemenea din preţul de cumpărare al materiilor prime plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal, preţ ce nu include costul prelucrării întrucât acesta a fost deja facturat separat de catre furnizorul de servicii de prelucrare direct către sediul firmei din România.

În ceea ce priveşte vânzarea materiilor prelucrate direct în Ungaria, imediat după prelucrare, considerăm că baza de impozitare va fi constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută din partea cumpărătorului conform prevederilor art. 137 din Codul fiscal.

Referitor la întrebarea dvs. expresă, considerăm că baza de impozitare aferentă materiilor prelucrate ce nu se reîntorc în România este constituită din preţul de cumpărare al acestora plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal şi se stabileşte şi declară odată cu transportul iniţial, aşa cum s-a explicat la punctul A.

Se prezintă următoarea tranzactie:

• Societatea A, persoana impozabilă română înregistrată în scopuri de TVA în România dar care deţine şi un cod de TVA din Ungaria;
• Societatea B, persoană impozabilă maghiară înregistrată în scopuri de TVA în Ungaria;
• Societatea C, persoană impozabilă română înregistrată în scopuri de TVA în România.

Tranzacţia se derulează în patru etape pe care le-am reprezentat grafic mai jos:

Etapa 1:

• Societatea A achiziţionează de la societatea B mărfuri cu TVA pe codul de TVA din Ungaria (condiţie de livrare FCA – free carrier – către primul transportator la o destinaţie stabilită – Budapesta). Din această tranzacţie societatea A deduce TVA plătit în Ungaria.

Etapa 2 și 3:

• Societatea A transportă bunurile în România pe platforma societății C și emite factură tot pe numele societății A dar pe codul de TVA din România.

Etapa 4:

• Societatea A emite factură de pe codul de TVA din România către societatea C și realizeaza o livrare locală colectând TVA.

Ne interesează:

• Dacă operațiunea prezentată mai sus este corectă din punct de vedere al TVA;
• Dacă există vreun risc în ceea ce privește recuperarea TVA-ului dedus în Ungaria;
• Dacă transferul mărfii societății A de pe codul de TVA din Ungaria pe codul de TVA din România reprezintă livrare respectiv achiziție intracomunitară şi dacă se declară in VIES.

Răspuns:

Răspunsul nostru nu a luat în considerare aspectele specifice livrărilor de bunuri în regim de consignaţie sau stocuri puse la dispoziţia clientului, întrucât în aceste cazuri apar câteva aspecte diferite în ceea ce priveşte exigibilitatea TVA iar din textul întrebării nu a reieşit faptul că s-ar aplica şi în cazul speţei expuse de dvs.

A. Regimul TVA al tranzacției. Analiza separată a fiecărei operaţiuni:

1. Livrare locală și achiziție in Ungaria

Întrucât societatea B livrează bunuri către societatea A în Ungaria, acestea fiind livrate la Budapesta, societatea B nefăcând astfel dovada transportului mărfurilor din Ungaria în Romania, iar societatea A furnizând societății B un cod de TVA emis de autoritățile din Ungaria, considerăm că această operațiune reprezintă o livrare locală de bunuri, locul operațiunii fiind în Ungaria și considerăm corectă emiterea facturii cu TVA de Ungaria.

Din câte înțelegem, societatea A are desemnat un reprezentant fiscal ce ajută la recuperarea TVA-ului dedus în Ungaria. Întrucât, deși din punct de vedere al TVA, societatea A deține două coduri de TVA emise de două state diferite, din punct de vedere juridic vorbim de o singură entitate, aceste operațiuni fiind reflectate în contabilitatea ținută de către societatea A în România.

În acest sens, vă furnizăm câteva exemple de aspecte care influențează și trebuie reflectate în contabilitatea societății A:

• Considerăm că TVA-ul dedus și de recuperat în Ungaria trebuie reflectat în registrele contabile prin contul 461, și 462 pentru TVA-ul de plată.
• În baza prevederilor OMFP 3055/2009, considerăm că achiziția de marfă se înregistrează în contabilitatea societății A la momentul transferului tuturor drepturilor și obligațiilor aferente deținerii bunurilor ca și un proprietar, moment ce poate fi diferit de data emiterii facturii. Data transferului drepturilor și obligațiilor aferente deținerii bunurilor se stabilește în funcție de condițiile de livrare pentru tranzacțiile internaționale.
• În baza prevederilor OMFP 3055/2009, considerăm că rata de schimb valutar folosită la înregistrarea mărfurilor în contabilitate se stabilește în funcție de condițiile de livrare, fiind cursul de schimb comunicat de BNR pentru data la care se transferă toate drepturile și obligațiile aferente deținerii bunurilor (de ex. în cazul expus de dvs. în momentul preluării bunurilor în Budapesta).
• În baza prevederilor Codului Fiscal, considerăm că rata de schimb valutar folosită la înregistrarea bunurilor în contabilitate poate fi diferită de cursul de schimb folosit pentru calculul TVA care este cursul de schimb de la data exigibilitații taxei (art. 139¹ Codul Fiscal) – cum ar fi data facturii de exemplu ce poate fi diferită de data achiziției stabilită în funcție de termenii de livrare.
• Baza de calcul a TVA utilizată pentru raportările fiscale, cum ar fi decontul de TVA sau declaratia 390, poate fi diferita de valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate bunurile achiziționate întrucât cursul de schimb folosit poate fi diferit.

Toate aceste aspecte sunt aplicabile și în cazul altor tranzacții externe, nu numai în cazul de față.

2. Livrare ulterioară și transport din Ungaria în România

Conform art. 130¹ alin. (2) din Codul Fiscal, utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11) reprezintă o achiziție intracomunitară asimilată.

În acest sens, conform art. 128 alin. (10), este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia nontransferurilor prevăzute la alin. (12).

Conform pct. 16 din normele de aplicare ale art. 128, în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transferul este o operaţiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate condiţiile şi regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă.

Caracteristic acestei operaţiuni este faptul că în momentul expedierii bunurilor dintr-un stat membru în alt stat membru, acestea nu fac obiectul unei livrări în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal şi pe cale de consecinţă, aceeaşi persoană impozabilă care declară transferul în statul membru unde începe transportul bunurilor va declara şi achiziţia intracomunitară asimilată în statul membru în care aceasta are loc.

Exemple de transferuri: transportul în alt stat membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana care a realizat importul, în lipsa unei tranzacţii în momentul expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut în respectivul stat membru, transportul de bunuri în alt stat membru în vederea încorporării într-un bun imobil în respectivul stat membru de către persoana impozabilă, precum şi alte operaţiuni care iniţial au constituit nontransferuri, dar ulterior au devenit transferuri.

În concluzie, considerăm că atât livrarea din Ungaria cât și achiziția în Romania reprezintă operațiuni intracomunitare asimilate și se declară în declarația recapitulativă 390.

Pentru stabilirea bazei impozabile a tranzacțiilor asimilate prezentate mai sus, conform art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul Fiscal, pentru transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 130¹ alin. (2) şi (3), baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este constituită din preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării…

Conform art. 156⁴ din Codul Fiscal coroborat cu art. 128 alin. (10) și cu art. 130¹ alin. (2), considerăm că operațiunile intracomunitare asimilate se declară în declarația recapitulativă cod 390, atât livrarea intracomunitară asimilată efectuată în Ungaria cât și achiziția intracomunitară asimilată efectuată în România. În Ungaria livrarea intracomunitară asimilată urmează acelaşi regim ca o livrare intracomunitară clasică, fiind scutită cu drept de deducere şi se declară în declaraţia VIES depusă pe codul de TVA din Ungaria cu cod L, iar în România achiziţia intracomunitară asimilată urmeaza de asemenea acelaşi regim, persoana obligata la plata taxei (societatea A) aplică taxare inversă şi declară achiziţia în declaraţia 390 cu cod A.

3. Livrare locală în România

Vânzarea mărfurilor în România către societatea C reprezintă o livrare locală, locul livrării fiind România (art. 132 alin. (1) din Codul Fiscal), iar persoana obligată la plata taxei fiind societatea A care colectează TVA (art. 150 alin. (1) din Codul Fiscal).

B. Recuperarea TVA dedusă în Ungaria

Întrucât nu cunoaştem transpunerea legislaţiei europene la nivelul legislaţiei fiscale din Ungaria, pentru a răspunde la întrebarea dvs. ne vom raporta la prevederile Directivei EU 2006/112/EC.

Conform Titlu IV, Cap. 1, Art. 17: The transfer by a taxable person of goods forming part of his business assets to another Member State shall be treated as a supply of goods for consideration. ‘Transfer to another Member State’ shall mean the dispatch or transport of movable tangible property by or on behalf of the taxable person, for the purposes of his business, to a destination outside the territory of the Member State in which the property is located, but within the Community.

Transpunerea acestui articol în legislaţia fiscală română este reprezentată de art. 128 alin. (10) din Codul Fiscal şi ar trebui sa fie similară şi în legislaţia fiscală din Ungaria, ceea ce înseamnă că şi în Ungaria livrările intracomunitare asimilate reprezintă operaţiuni ce dau dreptul deducerii de TVA.

Conform Titlu IX, Cap. 4, Art. 138, par. 2, pct. (c):

Member States shall exempt the supply of goods dispatched or transported to a destination outside their respective territory but within the Community, by or on behalf of the vendor or the person acquiring the goods, for another taxable person, or for a non-taxable legal person acting as such in a Member State other than that in which dispatch or transport of the goods began.

In addition to the supply of goods referred to in paragraph 1, Member States shall exempt the following transactions:

…

(c) the supply of goods, consisting in a transfer to another Member State, which would have been entitled to exemption under paragraph 1 and points (a) and (b) if it had been made on behalf of another taxable person.

De aici reiese faptul că transferurile de bunuri asimilate livrărilor intracomunitare sunt scutite de TVA.

Conform Titlu X, Cap. 1, Art. 169

In addition to the deduction referred to in Article 168, the taxable person shall be entitled to deduct the VAT referred to therein in so far as the goods and services are used for the purposes of the following:

(a) transactions relating to the activities referred to in the second subparagraph of Article 9(1), carried out outside the Member State in which that tax is due or paid, in respect of which VAT would be deductible if they had been carried out within that Member State;

…

De aici reiese faptul că transferurile de bunuri asimilate livrărilor intracomunitare dau dreptul de deducere a TVA plătită la achiziţii.

C. Raportare VIES – operaţiuni asimilate

Aşa cum am arătat la punctul A, considerăm că transferul de bunuri relizat de societatea A din Ungaria în România este asimilat unei livrări intracomunitare în Ungaria şi unei achiziţii intracomunitare în România şi se declară în declaraţia recapitulativă cod 390.

Conform art. 10 alin. (4) din OMEF 2421/2007 pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

(4) În cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se justifică, cu excepţiile prevăzute la acelaşi alineat, pe baza următoarelor documente:

a) autofactura prevăzută la art. 155 alin. (4) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.