Pentru varianta integrala a articolului va invitam pe site-ul Capital.

Raspuns:

În ceea ce priveşte declaraţia 390, potrivit OMFP 76/2010 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (390 VIES) “Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare”, instrucţiuni de completare, la secţiunea „livrări intracomunitare de bunuri” – se înscrie suma totală a livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de la plata taxei în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a) şi d) din Codul fiscal, pe fiecare cumpărător, pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în luna calendaristică respectivă, inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite.

Potrivit instrucţiunilor de completare, declaraţia depusă iniţial se rectifică prin depunerea unei noi declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular. În declaraţia rectificativă se rectifică tranzacţii declarate în orice perioadă de raportare anterioară şi se completează toate rubricile formularului cu datele valabile la momentul declarării, indiferent dacă acestea au mai fost declarate. Se completează câte o declaraţie rectificativă pentru fiecare perioadă de raportare pentru care se operează rectificări. Ajustările se declară pentru luna calendaristică în care intervine exigibilitatea taxei, conform art. 134² alin. (3) din Codul fiscal, respectiv în luna calendaristică în care regularizarea a fost comunicată clientului.

Întrucât clientul nu deţine calitatea de operator intracomunitar nu se poate aplica scutirea de TVA. Deşi nu menţionaţi acest lucru, probabil facturile au fost stornate cu intenţa de a fi emise altele purtătoare de TVA.  În concluzie, ţinând cont de faptul că operaţiunile respective nu trebuiau declarate în declaraţia 390, considerăm că trebuie corectate declaraţiile respective prin depunerea unor declaraţii rectificative.

În ceea ce priveşte decontul de TVA (declaraţia 300), potrivit OMFP 183/2011 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adaugată”, instrucţiuni de completare, considerăm că raportarea acestor operaţiuni se poate face şi într-un decont ulterior prin raportarea sumelor respective la rândurile de regularizări (rândul 2 pentru stornarea operaţiunilor şi rândul 15 pentru facturile corectate).

Raspuns:

Potrivit instructiunilor de completare a declaratiei 300 aprobate prin OMFP 183/2011 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxa pe valoarea adaugata”, la randurile 5 si 17 se inscriu informatiile preluate din jurnalul de cumparari, privind baza de impozitare pentru achizitiile intracomunitare de bunuri taxabile in Romania, precum si baza de impozitare pentru achizitiile de bunuri efectuate de către beneficiarul unei livrari ulterioare efectuate in cadrul unei operatiuni triunghiulare, pentru care acesta este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (4) din Codul fiscal, şi taxa pe valoarea adaugata aferentă, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, inclusiv sumele din facturile primite pentru plati de avansuri partiale pentru achizitii intracomunitare de bunuri. Se inscriu si ajustarile bazei de impozitare prevazute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine in perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Potrivit instructiunilor de completare a declaratiei 390 aprobate prin OMFP 76/2010 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (390 VIES) “Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare”, la sectiunea „achizitii intracomunitare de bunuri” – se inscrie suma totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri, pe fiecare furnizor, pentru care persoana impozabila care depune declaratia este obligata la plata taxei conform art. 151 din Codul fiscal, si pentru care exigibilitatea taxei intervine in luna calendaristica respectiva, inclusiv sumele din facturile primite pentru plati de avansuri pentru achizitii intracomunitare de bunuri.

Potrivit art. 135 din Codul fiscal, in cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, in statul membru in care se face achizitia. In cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator. Prin exceptie, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevazute in legislatia altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1) din Codul fiscal sau, după caz, la data emiterii autofacturii prevazute la art. 155 alin.(4) din Codul fiscal, daca factura sau autofactura este emisa inainte de cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator.

In concluzie este irelevant momentul la care receptionati factura. Achizitia intracomunitara se declara in declaratiile aferente lunii in care intervine exigibilitatea TVA, adica luna in care a fost emisa factura in cazul dvs.

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
[…]
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
[…]
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului – persoană juridică.
(6)*) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.
_____________
*) Modificările aduse alin. (6) prin O.G. nr. 30/2011 se aplică de la data de 1 ianuarie 2012. (art. II alin. 1 din O.G. nr. 30/2011)

(61)*) Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
_____________
*) Alin. (61) se aplică de la data de 1 ianuarie 2012. (art. II alin. 1 din O.G. nr. 30/2011)

In acest sens, dorim sa atragem atentia asupra urmatorului rationament profesional intalnit in practica evaluatorilor autorizati, rationament profesional influentat de interpretarea eronata (in opinia noastra) a prevederilor fiscale de catre autoritatea fiscala.

Am intalnit abordarea potrivit careia exista doua metode de stabilire a valorii impozabile a unei cladirii reevaluate conform reglementarilor contabile, fiecarea dintre acestea generand o valoare impozabila diferita. Pentru a exemplifica rationamentul vom prezenta un studiu de caz simplificat al unei astfel de situatii:

Sa presupunem ca o societate comerciala detine in proprietate o cladire ce a fost achizitionata in data de 31.12.N pentru aceasta platindu-se un pret de 100 u.m. Durata de utilizare economica este de 10 ani, metoda de amortizare este amortizarea liniara iar valoarea impozabila ce se va declara la fisc este de 100 u.m.. In data de 31.12.N+2 se decide reevaluarea cladirii pentru reflectarea valorii juste in situatiile financiare si se stabileste ca valoarea justa este de 90 u.m.

La 31.12.N+2 situatia contabila a cladirii respective era urmatoarea:

Valoare de intrare: 100 u.m. – Amortizare cumulata: 20 u.m. – Valoare neta contabila: 80 u.m.

Dupa cum se poate observa valoarea cladirii a crescut cu 10 u.m. in urma reevaluarii si in mod logic interpretarea ar fi aceea ca societatea respectiva va declara la fisc valoarea reevaluata de 90 u.m. ca fiind noua valoare impozabila a cladirii.

Aici intervine rationamentul la care facem referire si care are la baza modul in care sunt interpretate pevederile citate mai sus de catre autoritatea fiscala. Potrivit acestui rationament valoarea impozabila difera in functie de modul in care este inregistrata in contabilitate operatiunea de reevaluare a cladirii. In acest sens, prevederile OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene prevad ca:

(2) La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:
a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.

Daca ar fi sa aplicam ambele metode de mai sus in cazul de fata, situatia ar fi urmatoarea:

a) indicele de actualizare = 90 u.m. / 80 u.m. = 1,125 ; valoarea bruta actualizata = 112,5 u.m. ; amortizarea cumulata actualizata = 22,5 u.m. ; valoare neta contabila dupa reevaluare = 90 u.m. ;

b) amortizarea in valoare de 20 u.m. se anuleaza in contrapartida cu valoarea de intrare a constructiei iar valoarea ramasa de 80 u.m. se majoreaza cu 10 u.m. in contrapartida cu rezervele din reevaluare.

Dupa cum se poate observa in ambele cazuri noua valoare contabila este de 90 u.m.. Cu toate acestea, rationamentul la care facem referire precizeaza ca in cazul in care pentru stabilirea valorii impozabile se selecteaza prima metoda, valoarea impozabila ar fi de fapt valoarea bruta actualizata 112,5 u.m., ci nu 90 u.m., iar in cazul in care se selecteaza a doua metoda valoarea impozabila ar fi 90 u.m..

In opinia noastra un astfel de rationament este eronat, intrucat indiferent de metoda aplicata rezultatul ar trebui sa fie acelasi. Din punct de vedere contabil, rezultatul este acelasi, iar in mod logic si din punct de vedere fiscal rezultatul ar trebui sa fie acelasi intrucat consideram ca intentia legiuitorului este aceea ca impozitarea sa se realizeze uniform indiferent de metoda de calcul. Chiar daca logica fiscala este de cele mai multe ori diferita de cea contabila, daca un astfel de rationament ar fi fost permis atunci toti contribuabilii ar fi optat pentru varianta de calcul cu impact fiscal redus si atunci automat legiuitorul ar fi trebuit sa elimie aceasta optiune tocmai pentru a asigura o impozitare neutra.

Cu toate acestea, am intalnit in practica inspectori fiscali care urmeaza un rationament similar in interpretarea prevederilor legale. Totusi, abordarea autoritatilor fiscale nu constituie o dovada a unei interpretari corecte a legislatiei in toate cazurile, asa ca simplul fapt ca unii inspectori au aceasta abordare nu constituie in opinia noastra un argument pentru a stabili noi principii in evaluare.

In opinia noastra notiunea de valoarea de inventar prevazuta la art. 253 alin. (3) din Codul fiscal face referire la valoarea de intrare a cladirii respective (valoarea de achizitie). Astfel, in momentul in care are loc reevaluarea acesteia, consideram ca noua valoare impozabila este valoarea justa rezultata in urma reevaluarii si nu valoarea bruta actualizata chiar daca metoda de inregistrare in contabilitate a reevaluarii este cea prevazuta la litera a).

Mai mult decat atat, normele de aplicare a art. 253 prevad la pct. 52 faptul ca valoarea de inventar are mai multe intelesuri, printre care si valoarea reevaluata, nu doar valoarea de intrare in contabilitate. Prevederile de la lit. f) pct 52 din norme, desi pot fi subiect de discutie in acest caz, consideram ca aduc mai degraba clarificari cu privire la modul de calcul al valorii de intrare de catre persoanele juridice care aplica Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate si nu pot fi interpretate in sensul ca valoarea de impozitare este valoarea bruta actualizata in cazul in care metoda de stabilire a valorii impozabile este cea prevazuta la lit. a)

Raspuns:

In baza informatiilor furnizate, consideram ca in acest caz puteti proceda in 2 feluri:

O prima modalitate ar fi anularea imprumutului prin renuntarea asociatului la creanta respectiva. In acest sens, consideram ca se poate incheia un act aditional la contractul de imprumut prin care asociatul/creditorul renunta la creanta fata de societate.

Potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, functiunea conturilor, consideram ca aceasta operatiune se poate inregistra in contabilitate astfel:

4551 Asociati conturi curente = 7588 Alte venituri din exploatare

In acest caz se inregistreaza un venit care prin transferul in contul 121 influenteaza direct rezultatul curent si reportat al societatii. Dezavantajul in acest caz ar fi acela ca venitul inregistrat reprezinta un venit impozabil potrivit prevederilor art. 19 coroborate cu prevederile art. 20 din Codul fiscal. In cazul acesta se inregistreaza atat o diminuare a pierderii contabile cat si a pierderii fiscale.

A doua modalitate ar fi aceea de conversie a creantei in capital social cu reducerea ulterioara a capitalului pentru acoperirea pierderilor. Pentru aceasta operatiune este necesara o expertiza contabila care are ca scop verificarea faptul ca sumele prevazute in contractul de imprumut sunt certe si exigibile. Raportul de expertiza, notele contabile de majorare a capitalului, impreuna hotararea AGA si restul documentelor juridice necesare pentru inregistrarea majorarii se depun la Registrul Comertului.

Potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, functiunea conturilor, consideram ca aceasta operatiune se poate inregistra in contabilitate astfel:

4551 Asociati conturi curente = 1012 Capital social subscris si varsat

Ulterior majorarii de capital social prin conversie de creanta, se poate proceda la diminuarea capitalului social cu scopul acoperirii pierderilor. In acest caz inregistrarile contabile sunt urmatoarele:

1012 Capital social subscris si varsat = 1171 Rezultatul reportat

Consideram ca aceasta modalitate este mai avantajoasa din punct de vedere fiscal intrucat nu afecteaza rezultatul fiscal al societatii, ci doar cel contabil.