Raspuns:

Din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor art. 161 din Reglementările contabile conforme cu directiva a IV-a a CEE aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 3055/2009 cu toate modificările şi completările ulterioare,

161. – (1) La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:

a) metoda primul intrat – primul ieşit – FIFO;

b) metoda costului mediu ponderat – CMP;

c) metoda ultimul intrat – primul ieşit – LIFO.

(2) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.

(3) Potrivit metodei “primul intrat – primul ieşit” (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.

(4) Metoda “costului mediu ponderat” (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.

Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.

(5) Potrivit metodei “ultimul intrat, primul ieşit” (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.

162. – (1) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:

– motivul modificării metodei, şi

– efectele sale asupra rezultatului.

(2) O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de “utilizare similară” este proprie fiecărei entităţi.

Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

(3) O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.

Din punct de vedere fiscal, potrivit prevederilor art. 19 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal,

(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, […]. Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.

[…]

Potrivit prevederilor de mai sus, metoda de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune descrisă în textul întrebării nu este una dintre metodele prevăzute în mod specific în reglementările contabile ca fiind aplicabilă în sistemul contabil din România. În opinia noastră, metoda FEFO este în realitate o particularizare a metodei FIFO. Diferenţa faţă de metoda FIFO este aceea că potrivit metodei FEFO produsele comercializate de societate sunt descărcate din gestiune în funcţie de data expirării acestora şi nu în funcţie de ordinea cronologică în care au fost înregistrate.

Cu toate că nu există prevederi specifice în legislaţia contabilă, potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1963/2008 pentru aprobarea Ghidului privind buna practică de distribuţie angro a medicamentelor, noţiunea FEFO este definită ca fiind procedura de distribuţie care asigură faptul că stocul cu cea mai apropiată dată de expirare este distribuit şi/sau utilizat înainte ca un stoc de produs identic, cu o dată de expirare mai îndepărtată, să fie distribuit şi/sau utilizat. Potrivit prevederilor art. 30 din acelaşi act normativ, trebuie să existe o procedură şi un sistem de înregistrări care să asigure că medicamentele cu cea mai apropiată dată de expirare sunt comercializate şi/sau distribuite primele (“first expired, first out” = FEFO). Periodic trebuie efectuată reconcilierea stocurilor, prin compararea celor existente în depozit cu înregistrările. Orice deviaţie constatată în legătură cu situaţia stocurilor trebuie investigată, pentru a se verifica dacă nu s-au produs amestecări neintenţionate, eliberări incorecte sau însuşiri ilegale de medicamente.

În acest sens, considerăm că în momentul în care are loc implementarea unui sistem FEFO, bunurile/produsele care până la acel moment erau considerate stocuri sau active fungibile, devin astfel identificabile în funcţie de data de expirare a acestora. În cazul în care bunurile sunt identificabile, adică nu mai sunt fungibile, nu se mai aplică metodele de descărcare a gestiunii prevăzute mai sus tocmai din motivul că pot fi identificate acele bunuri care fac obiectul vânzărilor.

Ţinând cont de faptul că distribuţia/vânzarea stocurilor respective se face efectiv în funcţie de data expirării acestora, în mod logic considerăm corectă o abordare contabilă prin care descărcarea de gestiune să se realizeze în acelaşi fel. Aplicarea unui sistem FEFO permite ţinerea gestiunii stocurilor în funcţie de data expirării acestora, iar în acest caz deşi există produse identice intrate în gestiune la date de timp diferite, faptul că acestea pot fi înregistrate şi comercializate în funcţie de data expirării lor, permite identificarea cu exactitate a loturilor de produse ce fac obiectul ieşirilor din gestiune. Gestiunile vor fi astfel stabilite atât în funcţie de natura/tipul/sortimentul şi denumirea produselor cât şi în funcţie de data expirării. La nivelul fiecărui lot astfel organizat produsele vor fi în continuare fungibile (adică produse identice cu data de expirare identică), unde probabil că descărcarea gestiunii se va realiza în continuare pe baza metodei FIFO.

În concluzie considerăm că o astfel de metodă poate fi aplicată potrivit prevederilor contabile din România.

În ceea ce priveşte implicaţiile generate de implementarea unui astfel de sistem, în primul rând, considerăm că acest lucru se poate realiza doar începând cu un nou exerciţiu financiar.

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 115 – ‘Venituri impozabile obţinute din România’ din Codul fiscal:

(1) Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:

a) dividende de la un rezident;

b) dobânzi de la un rezident;

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;

d) redevenţe de la un rezident;

e) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;

f) comisioane de la un rezident;

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

h) venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către alte persoane;

i) venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

j) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;

k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;

l) venituri din profesii independente desfăşurate în România – doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -, în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

m) veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăşeşte plafonul prevăzut la art. 69;

n) *** Abrogată de L. Nr. 163/2005

o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

p) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o singură zi de joc.

q) venituri realizate de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distribuţiilor în bani sau în natură care depăşeşte aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare.

Intrucat din informatiile furnizate intelegem ca aceste servicii sunt prestate in Germania, consideram ca nu se incadreaza in aria serviciilor mentionate mai sus (consultanta, comisioane, redevente, dobanzi, etc.) pentru care exista obligatia retinerii impozitului la sursa. In concluzie, consideram ca sumele aferente facturilor respective nu fac obiectul impozitului pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti.

Cu toate acestea, intrucat din practica am constatat ca acest aspect nu este cunoscut de toata lumea si astfel exista posibilitatea sa va loviti de interpretari eronate din partea autoritatilor, recomandarea noastra ar fi aceea de a obtine totusi un certificat de rezidenta fiscala a firmei din Germania desi nu consideram ca acest lucru reprezinta o obligatie a firmei din Romania atata vreme cat veniturile nu sunt prestate in Romania si nu fac obiectul impozitului pe veniturile nerezidentilor.

Raspuns:

Intradevar, consideram ca potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din OUG 44/2008 persoanele straine se pot autoriza ca PFA-uri in Romania in cazul in care sunt cetateni UE sau SEE. Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 37 din OUG 44/2008, consideram ca o persoana fizica nerezidenta se poate autoriza in Romania pentru realizarea de operatiuni economice doar ca o extensie a activitatii economice efectuate de aceasta in statul de rezidenta si poate desfasura activitati economice aici prin intermediul unui sediu permanent. Astfel persoana respectiva trebuie mai intai sa fie autorizata pentru operatiunile respective in statul de rezidenta.

In ceea ce priveste obligatiile fiscale, persoana nerezidenta trebuie sa se inregistreze din punct de vedere fiscal aici si sa plateasca impozit pe venit pentru veniturile atribuibile sediului permanent de aici.

In ceea ce priveste contributiile sociale, consideram ca persoanele nerezidente nu au obligatia platii acestora intrucat nu au calitatea de asigurati in sistemele nationale de asigurari sociale si nici obligatia de a se asigura.

1. pentru pensionari contributia individuala pentru asigurari sociale si somaj este corect sa nu o platim si in ce temei legal?
2. ca angajator asociatie de proprietari este corect sa nu platim pentru fondul de concedii si pentru fondul de garantare si in ce temei legal?

Raspuns:

In primul rand trebuie sa faceti clar distinctia intre veniturile de natura salariala (cele prestate in baza unui contract de munca) si veniturile de natura profesionala, altele decat cele salariale (cele prestate in baza unei conventii civile). Din enuntul intrebarii dvs. intelegem ca aveti incheiate conventii civile, cu toate acestea platiti toate contributiile sociale atat pentru angajat cat si pentru angajator.

Pentru veniturile de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala, se datoreaza contributiile individuale pentru pensii si somaj (art. III din OUG 58/2010). Potrivit art. 3 alin. (5) din OUG 58/2010, in cazul in care beneficiarii acestor venituri au calitatea de pensionari, atunci acestia sunt scutiti de la plata acestor contributii si datoreaza doar impozit pe venit.

In cazul in care persoanele respective desfasoara o activitate dependenta, atunci consideram ca acestia obtin venituri de natura salariala, caz in care se impune incheierea unui contract de munca. Pentru veniturile de natura salariala se retin, in general, toate contributiile sociale potrivit prevederilor Titlului IX² din Codul fiscal.

In cazul in care beneficiarii veniturilor din salarii sunt persoane ce au calitatea de pensionari, pentru acestia nu se datoreaza contributiile de asigurari pentru somaj, potrivit prevederilor art. 296¹⁶ alin. (4) din Codul fiscal.

In ceea ce priveste a doua intrebare, potrivit pct. 22 din Normele la Codul fiscal, exista prevederi speciale in ceea ce priveste plata contributiei pentru concedii si indemnizatii care fac referire la scutirea de la plata acestei contributii pentru remuneratia primita de presedintele asociatiei de proprietari sau alte persoane, dar in baza contractului de mandat. Pentru restul contributiilor consideram ca sunt aplicabile prevederile generale.

Perioada de probă – În vederea verificării aptitudinilor salariaților, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție (spre deosebire de 30 de zile cum era până la acest moment) și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere (spre deosebire de 90 de zile până la acest moment). În ceea ce privește perioada de probă pentru verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap, aceasta a rămas aceeași de 30 de zile calendaristice.

Contracte pe durată determinată – S-a introdus o limită de timp în ceea ce privește contractul pe durată determinată. Ca și până la acest moment, se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe perioadă determinată, dar cu o durată de cel mult 12 luni fiecare.

Agent de muncă temporară – au fost  eliminate restricțiile prevăzute la art. 88 Codul Muncii. Astfel, apelarea la agenții de muncă temporară nu mai este limitată doar: pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării; pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier; sau pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.

Sporul pentru munca de noapte – În cazul sporului pentru munca de noapte acordat ca procent din salariu acesta s-a modificat de la 15% la 25% din salariul de bază.

Angajare succesivă pe același post – S-a eliminat limitarea potrvit căreia angajatorul nu putea angaja succesiv mai mult de 3 persoane în perioada de probă pentru același post, în schimb s-a introdus o nouă limitare conform căreia angajatorul nu poate face angajări succesive de probă pentru același post pe o perioadă mai mare de 12 luni.

Modificarea termenului de preaviz – Termenul de preaviz s-a modificat de la 15 zile calendaristice la 20 de zile lucrătoare în cazul salariaților cu funcții de execuție și de la 30 de zile  calendaristice la 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților cu funcții de conducere.

Noile dispoziții vor intra în vigoare la data de 30 aprilie 2011. Mai multe detalii puteți găsi accesând acest link.