Raspuns:

Din punct de vedere contabil, mortalităţile animalelor se înregistrează drept cheltuieli operaţionale ale perioadei. Întrucât din punct de vedere fiscal nu există prevederi specifice activităţii dvs., considerăm ca aceste pierderi pot fi clasificate fie ca „pierderi tehnologice în cadrul procesului de producţie” respectiv în cadrul activităţii de creştere animale, fie ca pierderi apărute pe parcursul activităţii de comercializare a animalelor.

Potrivit normelor metodologice aferente art. 21 din Codul fiscal, pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. În cazul în care societatea dvs. se ocupă cu creşterea de bovine, potrivit specificului activităţii ar trebui să existe norme privind rata mortalităţii animalelor în această industrie. În acest caz societatea dvs. ar trebui să stabilească la nivel intern rata de mortalitate a animalelor considerată ca fiind normală acestui tip de activitate. Considerând că activitatea societăţii dvs. se desfăşoară în conformitate cu prevederile legale ce reglementează această activitate şi că se iau măsurile necesare pentru a diminua cât mai mult posibil rata mortalităţii, considerăm că puteţi susţine deductibilitatea acestor cheltuieli. În cazul în care pierderile nu se încadrează în normele stabilite, diferenţele ce depăşesc normele vor fi considerate cheltuieli nedeductibile.

În ceea ce priveşte pierderile apărute pe parcursul activităţii de comercializare a animalelor, în cazul în care societatea dvs. realizează activitate de comerţ, considerăm că mortalităţile animalelor ce au loc în procesul normal de desfăşurare a activităţii societăţii dvs. pot fi asimilate perisabilităţilor, dacă ulterior decesului acestea nu mai pot fi valorificate.

Prin perisabilităţi, în sensul prevederilor HG 831/2004, se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).

Potrivit prevederilor art. 2 din HG 831/2004, nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, cheltuielile cu perisabilităţile sunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit normelor metodologice, nu sunt considerate perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau obţinerea unui serviciu.

Cu toate acestea, comerţul cu animale vii nu face obiectul prevederilor HG 831/2004, şi drept urmare considerăm că nu se pot aplica reglementările fiscale referitoare la perisabilităţi. Prevederile HG 831/2004 se aplică în cazul dvs. doar pentru comerţul cu produse alimentare.

În cadrul activităţii dvs. considerăm că, în cazul în care se înregistrează decese la animale, acestea trebuie constatate de către un medic veterinar. În cazul în care decesul este cauzat de către o epidemie, acesta poate fi considerat caz de forţă majoră iar cheltuielile sunt considerate deductibile. În cazul în care decesul este cauzat din alte motive care nu ţin de controlul societăţii ci sunt cauzate de diverse boli (sau alte cauze), pentru care societatea a întreprins toate demersurile necesare evitării apariţiei acestora, de asemenea considerăm că pierderile sunt deductibile.

În cazul în care din actul de constatare medico-veterinar nu rezultă că decesul s-a produs din culpa societăţii considerăm că cheltuielile cu mortalităţile pot fi considerate deductibile la calculul impozitului pe profit.

Raspuns:

Din punct de vedere al impozitului pe venit, potrivit prevederilor art. 48 din Codul fiscal, condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II din Codul fiscal, după caz;

Potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) lit. i) din Codul fiscal, sunt nedeductibile cheltuielile de achizitionare sau fabricare a bunurilor si drepturilor amortizabile. De aici reiese faptul ca cheltuielile efectuate pentru achizitionarea, constructia si modernizarea cladirii sunt nedeductibile la calculul venitului impozabil. Aceste costuri se recupereaza fiscal prin intermediul deducerilor de amortizare, potrivit prevederilor art. 24 din Codul fiscal:

In cazul in care cladirea a fost achizitionata in scopul desfasurarii activitatii PFA-ului, deducerea cheltuielilor cu amortizarea se poate face integral. In cazul in care cladirea este folosita atat in scopul afacerii cat si in scopul personal al contribuabilului si a familiei sale, atunci cheltuielile respective cu amortizarea sunt deductibile proportional cu partea de cladire si teren utilizate in scopul afacerii.

Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării […]. Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;(1800 ron)

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

Raspuns:

In ceea ce priveste functiunea conturilor prevazuta in OMFP 3055/2009 pentru adoptarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu ajutorul contului 267 se tine evidenta creantelor imobilizate sub forma imprumuturilor acordate pe termen lung altor entitati, a altor creante imobilizate, cum sunt depozite, garantii si cautiuni depuse de entitate la terti, care urmeaza a fi detinute pe o perioada mai mare de un an.

Conform art 118 din OMFP 3055/2009, la alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi. Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe. Din acest motiv, in formularul publicat pe site-ul Ministerului de Finante pentru depunerea situatiilor financiare, contul 267 apare atat in cadrul sectiunii de active imobilizate cat si in cadrul sectiunii de active circulante. La sfarsitul formularului 10 se precizeaza ca aceste elemente se vor repartiza in functie de natura lor. Astfel, soldul contului 267 se va imparti astfel: sumele ce au o scadenta mai mica de 12 luni vor fi trecute in bilant ca active circulante iar sumele cu o scadenta mai mare de 12 luni vor fi trecute in bilant ca active imobilizate.

In cazul in care garantia depusa de dvs. pentru contractul de inchiriere este in valuta va rugam sa luati in considerare faptul ca aceasta face obiectul reevaluarii lunare.

Sunt aceste cheltuieli cu bunurile acordate deductibile la calculul impozitului pe profit? Sunt aceste sume impozitate ca avantaje in natura? Care este tratamentul din punct de vedere al TVA?

Raspuns:

Avantajele in natura primite de catre administrator urmeaza acelasi regim fiscal ca si sumele ce reprezinta salariul acestuia.

Aspecte fiscale in ceea ce priveste impozitul pe venit si contributiile sociale:

Din punct de vedere al impozitului pe venit, conform art. 55 alin. (3) lit. b), bunurile la care faceti referire mai sus, reprezinta avantaje in natura ce se supun impozitului pe venitul din salarii.

De retinut este faptul ca veniturile salariale sunt supuse, pe langa impozitul pe venitul din salarii, si contributiilor sociale.

Aspecte TVA:

In baza prevederilor art. 128 alin. (8) din Codul Fiscal si normelor de aplicare aferente, consideram ca acordarea acestor bunuri ca plata administratorului nu se realizeaza cu titlu gratuit, ci reprezinta o recompensa pentru activitatea acestuia.

In baza prevederilor art. 128 alin. (4) din Codul Fiscal si normelor de aplicare aferente, consideram ca acordarea de avantaje in natura administratorului, nu reprezinta o livrare catre sine intrucat scopul acestei plati in natura are legatura cu activitatea economica a societatii.

Conform art. 145 Cod Fiscal, consideram ca TVA-ul aferent achizitiei acestor bunuri este deductibil, intrucat achizitiile sunt destinate realizarii de operatiuni ce dau dreptul de deducere a taxei.

Aspecte fiscale cu privire la impozitul pe profit:

Din punct de vedere al impozitului pe profit, in cazul in care aceste sume sunt impozitate la beneficiarul de venit ele reprezinta cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

Cum se calculeaza baza impozabila aferenta materiilor prime prelucrate ce urmează a fi vândute în Ungaria.

Raspuns:

A. Transportul bunurilor din România în Ungaria şi din Ungaria în România

Conform prevederilor art. 3 din OMFP 3417/2009 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind operaţiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, şi a Instrucţiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spaţiul comunitar şi tratamentul fiscal al reparaţiilor efectuate în perioada de garanţie şi postgaranţie:

Pentru a putea fi aplicate măsurile de simplificare prevăzute în anexa nr. 1, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contractorul principal (societatea din România în cazul de faţă):

1. este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru în care este stabilit;

2. nu are un cod de înregistrare în scopuri de TVA în statul membru în care sunt realizate efectiv lucrările asupra bunurilor mobile corporale;

3. transmite codul său de înregistrare în scopuri de TVA părţii/părţilor cocontractante;

b) ceilalţi operatori economici implicaţi sunt persoane impozabile din perspectiva TVA;

c) produsele prelucrate se vor întoarce în statul membru în care contractorul principal este stabilit şi care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA transmis de contractorul principal.

În acest sens, întrucât societatea din România este înregistrată în scopuri de TVA şi în Ungaria, considerăm că aceasta nu va putea aplica măsurile de simplificare în cazul de faţă, întrucât nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 3 din OMFP 3417/2009.

Considerăm că transportul bunurilor din România în Ungaria reprezintă livrare intracomunitară asimilată în România în condiţiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal şi beneficiază de scutire de taxă în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de bunuri, efectuat de către societatea din România, din România în Ungaria, reprezintă o achiziţie intracomunitară asimilată, impozabilă în Ungaria conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana obligată la plata taxei fiind societatea din România pe codul de TVA din Ungaria.

Considerăm că efectuarea de lucrări asupra materiilor prime în beneficiul societăţii din România reprezintă o prestare de servicii ce are locul prestării în România, adică locul unde este stabilit beneficiarul serviciilor conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de produse prelucrate, efectuat de societatea din România din Ungaria în România, reprezintă o livrare intracomunitară asimilată în Ungaria, conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, şi care beneficiază de scutire de taxă conform art. din legislaţia maghiară echivalent art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

Considerăm că transportul de produse prelucrate, efectuat de societatea din România din Ungaria în România, reprezintă o achiziţie intracomunitară asimilată, care este impozabilă în România conform art. 130¹ alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

B. Stabilirea bazei impozabile

Conform art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, considerăm că în cazul transferului din România în Ungaria baza de impozitare se constituie din preţul de cumpărare al materiilor prime respective plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal.

În ceea ce priveşte transferul materiilor prelucrate din Ungaria în România, considerăm că baza de impozitare se consitituie de asemenea din preţul de cumpărare al materiilor prime plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal, preţ ce nu include costul prelucrării întrucât acesta a fost deja facturat separat de catre furnizorul de servicii de prelucrare direct către sediul firmei din România.

În ceea ce priveşte vânzarea materiilor prelucrate direct în Ungaria, imediat după prelucrare, considerăm că baza de impozitare va fi constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută din partea cumpărătorului conform prevederilor art. 137 din Codul fiscal.

Referitor la întrebarea dvs. expresă, considerăm că baza de impozitare aferentă materiilor prelucrate ce nu se reîntorc în România este constituită din preţul de cumpărare al acestora plus eventualele costuri de transport, asigurare, ambalare şi alte costuri similare conform art. 137 alin. (2) din Codul fiscal şi se stabileşte şi declară odată cu transportul iniţial, aşa cum s-a explicat la punctul A.