Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Codul fiscal, pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, precum și a contractelor de agent;

c) venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;

d) venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV^1, care nu generează o persoană juridică.

Intrucat, odata cu aparitia noului cod civil, noile prevederi fiscale au creat confuzie cu privire la sintagma „contracte civile” si cu privire la veniturile pentru care exista obligatia retinerii la sursa a impozitului pe venit, Ministerul Finantelor a emis Ordinul 247/2012 care clarifica ce contracte fac obiectul prevederilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Astfel, persoanele juridice si alte entitati care au obligatia de a conduce evidenta contabila si care platesc venituri (altele decat veniturile realizate in baza contractelor/conventiilor civile astfel cum erau reglementate inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil, in baza contractelor de comision, de mandat comercial, de consignatie, de agent) catre persoanele (persoane fizice, PFA-uri, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale) care desfasoara activitati independente pentru care veniturile sunt impozitate in conformitate cu prevederile art. 82 nu au obligatia retinerii la sursa a impozitului pe venit.

Impozitul pe venit se retine la sursa de catre persoanele juridice si alte entitati care au obligatia de a conduce evidenta contabila in cazul in care acestea platesc venituri in baza contractelor/conventiilor civile astfel cum erau reglementate inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil, precum si in baza contractelor de comision, de mandat comercial, de consignatie, de agent.

Cu alte cuvinte, daca aceste contracte incheiate cu persoanele respective (PFA-uri, intreprinderi individuale) nu reprezinta contracte de comision, de mandat comercial, de consignatie sau de agent, consideram ca nu se impune retinerea la sursa a impozitului. Mai mult decat atat, daca promotorii platesc impozit pe venit anticipat in conformitate cu prevederile art. 82 din Codul fiscal, acest lucru reprezinta un argument in plus pentru a nu retine impozit la sursa.

Recomandarea ar fi sa confirmati cu consultantul juridic (avocatul) al societatii ca aceste contracte nu se incadreaza in aria contractelor enumerate mai sus (agent, mandat, comision), iar ulterior pentru mai multa certitudine puteti solicita persoanelor respective cate o copie a deciziei de impunere privind stabilirea impozitului pe venit anticipat (cf art. 82).

Raspuns:

In opinia noastra o astfel de modalitate de lucru prezinta anumite riscuri fiscale. Faptul ca la inceput de luna se emite o factura de vanzare iar la sfarsitul lunii aceasta factura se storneaza, mai putin valoarea produselor vandute catre clientii magazinului, poate genera interpretari fiscale nedorite.

Consideram ca exista riscul ca in cazul unui control fiscal, autoritatea fiscala sa considere faptul ca vanzarea bunurilor a avut loc la momentul la care bunurile au fost livrate in magazin si ca orice stornare ulterioara a facturii de vanzare reprezinta in fapt o anulare fictiva a tranzactiei tocmai cu scopul de a evita plata anumitor impozite si taxe. Acest lucru poate fi destul de usor justificat in opinia noastra prin faptul ca factura storno de la sfarsitul lunii este egala ca valoare si cantitate cu cea de la inceputul lunii urmatoare.

In opinia noastra cel mai indicat ar fi sa structurati aceasta tranzactie sub forma unui contract de consignatie. In acest caz, partenerul care afiseaza produsele in magazinul dvs. poate incheia, in calitate de consignant, un contract de consignatie cu societatea dvs., in calitate de consignatar.

In acest caz partenerul inregistreaza un stoc de marfa la terti iar compania dvs. inregistreaza extracontabil un stoc de marfa luat in custodie. Produsele se pot livra pe baza de aviz de expeditie si facturate doar pe masura ce acestea sunt vandute catre clientii finali.

Intr-o astfel de situatie, consideram ca nu mai este necesara facturarea si stornarea intregului stoc de marfa luna de luna.

Potrivit art. 1341 din Codul fiscal si normelor metodologice de aplicare aferente exista prevederi clare care precizeaza ca in cazul unui astfel de contract TVA-ul este colectat de consignant doar in momentul in care bunurile sunt vandute de consignatar catre clientii finali. In acest fel se evita o modalitate de lucru susceptibila la diverse interpretari nefavorabile ce le poate avea orice autoritate fiscala. Totodata din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, venitul din vanzarea marfurilor se inregistreaza de asemenea pe masura ce bunurile sunt vandute catre clientul final.