Intrebare: Societatea noastra detine un magazin de vanzare cu amanuntul. In acest sens, am stabilit o colaborare verbala cu unul dintre partenerii nostri pentru a afisa in magazin o parte dintre produsele comercializate de acesta. La inceputul lunii ni se emite factura de vanzare pentru bunurile din magazin iar la sfarsitul lunii se emite o factura storno pentru bunurile ce nu sunt vandute. In acest fel se evita inregistrarea de venituri si TVA pentru bunurile care nu sunt vandute. Bunurile nu parasesc magazinul. Este corecta o astfel de organizare a tranzactiei? Pot aparea probleme fiscale in cazul in care stornarea facturilor nu reprezinta in realitate un retur de marfa?
Raspuns:
In opinia noastra o astfel de modalitate de lucru prezinta anumite riscuri fiscale. Faptul ca la inceput de luna se emite o factura de vanzare iar la sfarsitul lunii aceasta factura se storneaza, mai putin valoarea produselor vandute catre clientii magazinului, poate genera interpretari fiscale nedorite.
Consideram ca exista riscul ca in cazul unui control fiscal, autoritatea fiscala sa considere faptul ca vanzarea bunurilor a avut loc la momentul la care bunurile au fost livrate in magazin si ca orice stornare ulterioara a facturii de vanzare reprezinta in fapt o anulare fictiva a tranzactiei tocmai cu scopul de a evita plata anumitor impozite si taxe. Acest lucru poate fi destul de usor justificat in opinia noastra prin faptul ca factura storno de la sfarsitul lunii este egala ca valoare si cantitate cu cea de la inceputul lunii urmatoare.
In opinia noastra cel mai indicat ar fi sa structurati aceasta tranzactie sub forma unui contract de consignatie. In acest caz, partenerul care afiseaza produsele in magazinul dvs. poate incheia, in calitate de consignant, un contract de consignatie cu societatea dvs., in calitate de consignatar.
In acest caz partenerul inregistreaza un stoc de marfa la terti iar compania dvs. inregistreaza extracontabil un stoc de marfa luat in custodie. Produsele se pot livra pe baza de aviz de expeditie si facturate doar pe masura ce acestea sunt vandute catre clientii finali.
Intr-o astfel de situatie, consideram ca nu mai este necesara facturarea si stornarea intregului stoc de marfa luna de luna.
Potrivit art. 1341 din Codul fiscal si normelor metodologice de aplicare aferente exista prevederi clare care precizeaza ca in cazul unui astfel de contract TVA-ul este colectat de consignant doar in momentul in care bunurile sunt vandute de consignatar catre clientii finali. In acest fel se evita o modalitate de lucru susceptibila la diverse interpretari nefavorabile ce le poate avea orice autoritate fiscala. Totodata din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, venitul din vanzarea marfurilor se inregistreaza de asemenea pe masura ce bunurile sunt vandute catre clientul final.