OG 82/2010 spune ca veniturile pentru care trebuie achitate contributii sociale sunt veniturile din drepturi de autor si dr conexe, precum si veniturile din contracte/conventii incheiate conform Codului civil. Eu nu am niciun contract sau conventie incheiata, veniturile vin fie direct de la Google filiala Irlanda (prin western union), fie de la diferite firme din SUA (prin PayPal), or niciunii nu folosesc contracte pentru astfel de activitati. (Veniturile vreau sa le incasez pe persoana fizica, nu juridica, pentru ca pe PJ firmele din SUA nu-mi ofera datele de identificare necesare pentru a le putea emite facturi cf legislatiei romanesti)

De asemenea, inteleg ca CNPAS a publicat pe site-ul propriu un comunicat prin care exclude anumite categorii de la plata contributii de pensii si asig de somaj:
„B. (1) Nu fac obiectul prevederilor art. III din O.U.G. nr. 58/2010, modificate prin O.U.G. nr. 82/2010, persoanele prevazute la art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, si anume:
a) asociatul unic, asociatii, comanditarii sau actionarii;
b) administratorii sau managerii care au incheiat contract de administrare sau de management;
c) membrii asociatiei familiale;
d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;
e) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora;
f) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) raman, in continuare, supuse asigurarii obligatorii, prin efectul legii, in sistemul public de pensii, pe baza de declaratie de asigurare sociala, aplicandu-li-se prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare”

Raspuns:

În primul rând, în baza informaţiilor furnizate, considerăm că aceste venituri intră în sfera de cuprindere a veniturilor obţinute din activităţi independente. Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt: libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii; riscul pe care şi-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzător în condiţiile legii. În acest sens considerăm că aveţi obligaţia de a vă înregistra fiscal ca plătitor de impozit pentru astfel de venituri.

În al doilea rând, potrivit art. 90 din Codul fiscal, persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obţinute din străinătate.

Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.

Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform alin. (1) au obligaţia să le declare, potrivit declaraţiei specifice, până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului. (în vigoare de la 1 ian. 2012)

Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Considerăm că veniturile pe care dvs. le obţineţi din activitatea respectivă se declară potrivit prevederilor de mai sus prin completarea şi depunerea declaraţiei 201. Baza impozabilă a venitului se stabileşte luând în considerare valoarea brută a veniturilor realizate. În cazul în care aceste venituri au fost impozitate în statul de provenienţă, pentru a evita dubla impunere, adică impozitarea lor atât în străinătate cât şi în România, puteţi prezenta autorităţii fiscale din România certificate de atestare a impozitului plătit în străinătate. În acest sens ar trebui să solicitaţi plătitorilor de venituri aceste certificate. Metoda de evitare a dublei impuneri este prevăzută în conveţiile de evitare a dublei impuneri pe care România le-a încheiat cu statele de unde dvs. obţineţi venituri.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte contribuţiile sociale datorate, considerăm că, potrivit art. 257 alin. 2 lit. b, alin. 3 si alin. 5 lit. b din Legea 95/2006 pentru veniturile respective se datorează contribuţia de asigurari sociale de sănătate.

Mare atenţie, ţinând cont de faptul că dvs. prestaţi servicii şi către o companie din Irlanda, stat membru UE, există posibilitatea ca dvs. să aveţi obligaţia de a vă înregistra în Registrul Operatorilor Intracomunitari şi de a obţine un cod de TVA. Serviciile prestate sunt servicii intracomunitare. Pentru un o soluţie clară în acest sens considerăm că avem nevoie de mai multe informaţii.

Raspuns:

In opinia noastra o astfel de modalitate de lucru prezinta anumite riscuri fiscale. Faptul ca la inceput de luna se emite o factura de vanzare iar la sfarsitul lunii aceasta factura se storneaza, mai putin valoarea produselor vandute catre clientii magazinului, poate genera interpretari fiscale nedorite.

Consideram ca exista riscul ca in cazul unui control fiscal, autoritatea fiscala sa considere faptul ca vanzarea bunurilor a avut loc la momentul la care bunurile au fost livrate in magazin si ca orice stornare ulterioara a facturii de vanzare reprezinta in fapt o anulare fictiva a tranzactiei tocmai cu scopul de a evita plata anumitor impozite si taxe. Acest lucru poate fi destul de usor justificat in opinia noastra prin faptul ca factura storno de la sfarsitul lunii este egala ca valoare si cantitate cu cea de la inceputul lunii urmatoare.

In opinia noastra cel mai indicat ar fi sa structurati aceasta tranzactie sub forma unui contract de consignatie. In acest caz, partenerul care afiseaza produsele in magazinul dvs. poate incheia, in calitate de consignant, un contract de consignatie cu societatea dvs., in calitate de consignatar.

In acest caz partenerul inregistreaza un stoc de marfa la terti iar compania dvs. inregistreaza extracontabil un stoc de marfa luat in custodie. Produsele se pot livra pe baza de aviz de expeditie si facturate doar pe masura ce acestea sunt vandute catre clientii finali.

Intr-o astfel de situatie, consideram ca nu mai este necesara facturarea si stornarea intregului stoc de marfa luna de luna.

Potrivit art. 1341 din Codul fiscal si normelor metodologice de aplicare aferente exista prevederi clare care precizeaza ca in cazul unui astfel de contract TVA-ul este colectat de consignant doar in momentul in care bunurile sunt vandute de consignatar catre clientii finali. In acest fel se evita o modalitate de lucru susceptibila la diverse interpretari nefavorabile ce le poate avea orice autoritate fiscala. Totodata din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, venitul din vanzarea marfurilor se inregistreaza de asemenea pe masura ce bunurile sunt vandute catre clientul final.

In acest sens, societatea noastra (compania A) a primit imprumuturi de la o societate din cadrul grupului (compania B din Austria) care nu detine direct participatii in compania A in schimb este detinuta de aceeasi companie C din Austria care detine si compania A. Pentru aceste imprumuturi compania A plateste dobanzi companiei B.

In acelasi timp, compania C este detinuta de o alta companie, compania D din Germania, cu care compania A are incheiat un contract pentru plata de redevente.

Managementul grupului ne-a adresat urmatoarele intrebari:

1. Directiva 2003/49/EC este aplicabila si in Romania? In acest sens managementul grupului ne-a informat ca tratatul de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Austria nu a suferit modificari in acest sens.

2. Se aplica prevederile acestei directive si intre Austria si Romania?

3. In cazul in care aceasta directiva se aplica atunci plata de dobanzi catre compania B nu ar trebui sa se mai impoziteze la sursa?

4. Plata redeventelor catre compania D poate fi incadrata in exceptiile prevazute de aceasta directiva?

5. In cazul in care s-au platit dobanzi/redevente pentru care s-a retinut si platit impozit cu retinere la sursa si care faceau obiectul exceptiei se poate in acest caz recupera impozitul platit eronat?

Raspuns:

In primul rand pentru a avea o intelegere clara asupra situatiei descrise va prezentam mai jos o structurare grafica a tranzactiilor descrise in textul intrebarii:

In continuare vom raspunde punctual la fiecare intrebare:

1. Directiva 2003/49/EC este aplicabila si in Romania? In acest sens managementul grupului ne-a informat ca tratatul de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Austria nu a suferit modificari in acest sens.

Prevederile directivei Consiliului 2003/49/EC din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare a platilor de dobanzi si redevente intre companii asociate rezidente in state membre diferite sunt de asemenea aplicabile si Romaniei. Cu toate acestea, potrivit masurilor tranzitorii aplicabile Romaniei potrivit art. 23 din Tratatul de Aderare la UE, Romania a fost autorizata sa amane aplicarea acestei directive pana la data de 31.12.2010. Pe parcursul acestei perioade de tranzitie, rata de impozitare aplicabila in cazul platilor de dobanzi si redevente catre companii asociate ce provin din Romania nu putea depasi 10%, potrivit prevederilor tranzitorii. Potrivit prevederilor art. 116 alin (2) lit a) din Codul fiscal, rata de impozitare aplicabila acestor venituri a fost de 10% pana la data de 31.12.2010.

Incepand cu 1 ianuarie 2007, odata cu modificarea Codului fiscal pentru aderarea Romaniei la UE, s-a modificat si Titlul V din aceasta lege. In acest sens, a fost publicat Captolul 4 “Redevente si dobanzi la intreprinderi asociate” din cadrul Titlului V. Acest capitol reprezinta transpunerea directivei 2003/49/EC in legislatia nationala si desi a fost preluat in varianta codului fiscal de la 01.01.2007, prevederile acestuia precizau clar ca aplicarea lor se va face de la data de 01.01.2011.

Referitor la aplicabilitatea acestei directive in cazul relatiilor cu Austria, aceasta directiva nu putea modifica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Austria intrucat conventia reprezinta un act bilateral incheiat intre cele 2 state. Cu toate acestea, transpunerea directivei in legislatia nationala a produs efecte cu privire la relatiile derulate de societati romanesti cu entitati din toate statele membre ale comunitatii europene, inclusiv Austria.

In concluzie, aceste prevederi sunt aplicabile si in speta dvs.

2. Se aplica prevederile acestei directive si intre Austria si Romania?

Asa cum am prezentat la intrebarea anterioara, potrivit prevederilor art. 124¹⁸ din Codul fiscal, plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plăţi în România, fie prin reţinere la sursă, fie prin declarare, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fie o întreprindere din alt stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat în alt stat membru.

[…]

Prezentul articol trebuie să se aplice numai în cazul în care întreprinderea care este plătitor sau întreprinderea al cărei sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori redevenţelor este o întreprindere asociată a întreprinderii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor redevenţe.

Restul prevederilor directivei au fost de asemenea transpuse si respecta continutul si structura acesteia.

3. In cazul in care aceasta directiva se aplica atunci plata de dobanzi catre compania B nu ar trebui sa se mai impoziteze la sursa?

Daca societatea A si societatea B se incadreaza in conditiile prevazute la art. 124²⁰ din Codul fiscal in ceea ce priveste participatia la capitalul social si in conditiile prevazute la art. 124¹⁸ in ceea ce priveste durata detinerii participatiei, atunci aceste plati ar trebui sa fie exceptate de la plata impozitului cu retinere la sursa.

Astfel, potrivit prevederilor art. 124²⁰ din Codul fiscal:

O întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel puţin:

(i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau

(ii) cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau

(iii) o întreprindere terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei de-a doua.

Participările în capitalul social trebuie să fie deţinute numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul Comunităţii Europene;

Potrivit prevederilor art. 124¹⁸ din Codul fiscal,

Prevederile prezentului capitol nu se vor aplica unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 124²⁰ lit. b) nu au fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

In plus, legislatia nationala precizeaza expres ca pentru a beneficia de exceptarea de la plata impozitului cu retinere la sursa compania beneficiara trebuie sa prezinte o atestare in acest sens.

Îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 124²⁰ va fi dovedită la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, se va aplica reţinerea impozitului la sursă.

În sensul alin. (11), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru un an de la data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele informaţii:

a) dovada rezidenţei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;

b) deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa condiţiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plăţii; (o declaratie pe proprie raspundere in acest sens)

c) îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 124²⁰ lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;

d) o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 124²⁰ lit. b);

e) perioada pentru care deţinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Se poate solicita în plus justificarea legală pentru plăţile din cadrul contractului, de exemplu se poate solicita contractul de împrumut sau contractul de licenţă.

Mai mult decat atat, beneficiarul efectiv al veniturilor trebuie sa ateste faptul ca in statul de rezidenta plateste un impozit similar impozitului pe profit.

4. Plata redeventelor catre compania D poate fi incadrata in exceptiile prevazute de aceasta directiva?

In cazul in care conditiile de participatie prezentate mai sus nu sunt respectate, consideram ca exceptia nu se poate aplica. Din graficul realizat la inceputul raspunsului constatam ca firma D nu detine direct si nici nu este detinuta de aceeasi companie care detine compania A. In acest sens consideram ca exceptia de la plata impozitului nu se poate aplica.

5. In cazul in care s-au platit dobanzi/redevente pentru care s-a retinut si platit impozit cu retinere la sursa si care faceau obiectul exceptiei se poate in acest caz recupera impozitul platit eronat?

Potrivit prevederilor art. 124¹⁸ :

(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit reţinut la sursă. În acest sens se va solicita informaţia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de prescripţie.

(16) Impozitul reţinut la sursă în plus va fi restituit într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada menţionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula corespunzător prevederilor Codului de procedură fiscală.

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) ori, după caz, la alin. (5) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art. 153.

Potrivit prevederilor art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia prevăzută la alin. (7) şi (71), a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

Potrivit normelor de aplicare, la determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate și alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operațiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal. Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcție de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.

(3) Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un regim special de taxă conform prevederilor art. 152¹ și 152² dinCodul fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza impozabilă pentru respectivele operațiuni determinată în conformitate cu prevederile art. 152¹ și 152² din Codul fiscal.

In concluzie, consideram ca operatiunile care sunt luate in considerare la stabilirea plafonului sunt toate operatiunile pentru care ar fi intervenit exigibilitatea TVA in perioada respectiva in cazul in care persoana impozabila ar fi fost inregistrata in scopuri de TVA, deci inclusiv operatiunile pentru care nu s-a incasat contravaloarea aferenta.