reevaluare fiscala | Speţa zilei

Evaluare pentru raportare financiara: opinii privind valoarea cladirii ce trebuie declarata la fisc

Bogdan Costea — Mon, 19 Sep 2011 11:16:02 +0000

Speta: Potrivit prevederilor art. 253 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal:

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
[…]
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
[…]
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului – persoană juridică.
(6)*) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.
_____________
*) Modificările aduse alin. (6) prin O.G. nr. 30/2011 se aplică de la data de 1 ianuarie 2012. (art. II alin. 1 din O.G. nr. 30/2011)

(61)*) Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
_____________
*) Alin. (61) se aplică de la data de 1 ianuarie 2012. (art. II alin. 1 din O.G. nr. 30/2011)

In acest sens, dorim sa atragem atentia asupra urmatorului rationament profesional intalnit in practica evaluatorilor autorizati, rationament profesional influentat de interpretarea eronata (in opinia noastra) a prevederilor fiscale de catre autoritatea fiscala.

Am intalnit abordarea potrivit careia exista doua metode de stabilire a valorii impozabile a unei cladirii reevaluate conform reglementarilor contabile, fiecarea dintre acestea generand o valoare impozabila diferita. Pentru a exemplifica rationamentul vom prezenta un studiu de caz simplificat al unei astfel de situatii:

Sa presupunem ca o societate comerciala detine in proprietate o cladire ce a fost achizitionata in data de 31.12.N pentru aceasta platindu-se un pret de 100 u.m. Durata de utilizare economica este de 10 ani, metoda de amortizare este amortizarea liniara iar valoarea impozabila ce se va declara la fisc este de 100 u.m.. In data de 31.12.N+2 se decide reevaluarea cladirii pentru reflectarea valorii juste in situatiile financiare si se stabileste ca valoarea justa este de 90 u.m.

La 31.12.N+2 situatia contabila a cladirii respective era urmatoarea:

Valoare de intrare: 100 u.m. – Amortizare cumulata: 20 u.m. – Valoare neta contabila: 80 u.m.

Dupa cum se poate observa valoarea cladirii a crescut cu 10 u.m. in urma reevaluarii si in mod logic interpretarea ar fi aceea ca societatea respectiva va declara la fisc valoarea reevaluata de 90 u.m. ca fiind noua valoare impozabila a cladirii.

Aici intervine rationamentul la care facem referire si care are la baza modul in care sunt interpretate pevederile citate mai sus de catre autoritatea fiscala. Potrivit acestui rationament valoarea impozabila difera in functie de modul in care este inregistrata in contabilitate operatiunea de reevaluare a cladirii. In acest sens, prevederile OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene prevad ca:

(2) La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:
a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.

Daca ar fi sa aplicam ambele metode de mai sus in cazul de fata, situatia ar fi urmatoarea:

a) indicele de actualizare = 90 u.m. / 80 u.m. = 1,125 ; valoarea bruta actualizata = 112,5 u.m. ; amortizarea cumulata actualizata = 22,5 u.m. ; valoare neta contabila dupa reevaluare = 90 u.m. ;

b) amortizarea in valoare de 20 u.m. se anuleaza in contrapartida cu valoarea de intrare a constructiei iar valoarea ramasa de 80 u.m. se majoreaza cu 10 u.m. in contrapartida cu rezervele din reevaluare.

Dupa cum se poate observa in ambele cazuri noua valoare contabila este de 90 u.m.. Cu toate acestea, rationamentul la care facem referire precizeaza ca in cazul in care pentru stabilirea valorii impozabile se selecteaza prima metoda, valoarea impozabila ar fi de fapt valoarea bruta actualizata 112,5 u.m., ci nu 90 u.m., iar in cazul in care se selecteaza a doua metoda valoarea impozabila ar fi 90 u.m..

In opinia noastra un astfel de rationament este eronat, intrucat indiferent de metoda aplicata rezultatul ar trebui sa fie acelasi. Din punct de vedere contabil, rezultatul este acelasi, iar in mod logic si din punct de vedere fiscal rezultatul ar trebui sa fie acelasi intrucat consideram ca intentia legiuitorului este aceea ca impozitarea sa se realizeze uniform indiferent de metoda de calcul. Chiar daca logica fiscala este de cele mai multe ori diferita de cea contabila, daca un astfel de rationament ar fi fost permis atunci toti contribuabilii ar fi optat pentru varianta de calcul cu impact fiscal redus si atunci automat legiuitorul ar fi trebuit sa elimie aceasta optiune tocmai pentru a asigura o impozitare neutra.

Cu toate acestea, am intalnit in practica inspectori fiscali care urmeaza un rationament similar in interpretarea prevederilor legale. Totusi, abordarea autoritatilor fiscale nu constituie o dovada a unei interpretari corecte a legislatiei in toate cazurile, asa ca simplul fapt ca unii inspectori au aceasta abordare nu constituie in opinia noastra un argument pentru a stabili noi principii in evaluare.

In opinia noastra notiunea de valoarea de inventar prevazuta la art. 253 alin. (3) din Codul fiscal face referire la valoarea de intrare a cladirii respective (valoarea de achizitie). Astfel, in momentul in care are loc reevaluarea acesteia, consideram ca noua valoare impozabila este valoarea justa rezultata in urma reevaluarii si nu valoarea bruta actualizata chiar daca metoda de inregistrare in contabilitate a reevaluarii este cea prevazuta la litera a).

Mai mult decat atat, normele de aplicare a art. 253 prevad la pct. 52 faptul ca valoarea de inventar are mai multe intelesuri, printre care si valoarea reevaluata, nu doar valoarea de intrare in contabilitate. Prevederile de la lit. f) pct 52 din norme, desi pot fi subiect de discutie in acest caz, consideram ca aduc mai degraba clarificari cu privire la modul de calcul al valorii de intrare de catre persoanele juridice care aplica Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate si nu pot fi interpretate in sensul ca valoarea de impozitare este valoarea bruta actualizata in cazul in care metoda de stabilire a valorii impozabile este cea prevazuta la lit. a)

The post Evaluare pentru raportare financiara: opinii privind valoarea cladirii ce trebuie declarata la fisc first appeared on Speţa zilei.

Reevaluare mijloace fixe. Rezerva din reevaluare. Tratament contabil si fiscal

Bogdan Costea — Thu, 20 Jan 2011 07:00:26 +0000

Intrebare: In decembrie 2010 am reevaluat mijloacele fixe din grupa 21. In urma reevaluarii a rezultat o valoare mai mare a mijloacelor fixe. Aceasta diferenta s-a inregistrat in contul 105 “Rezerve din reevaluare”. Diferenta dintre amortizarea dupa reevaluare si amortizarea dinaintea reevaluarii se transfera in contul 1065? Care este impactul fiscal?

Raspuns:

(2) Rezerva din reevaluare

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (51) din Codul fiscal, rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.

Cu alte cuvinte, rezerva din reevaluare se „amortizează” şi ea pe durata rămasă de utilizare, astfel:

Pornind de la exemplul de mai sus (speta de ieri), valoarea de 1.000 de lei înregistrată în contul 105 „Rezerve din reevaluare” se transferă în contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” pe măsura utilizării activului. Astfel, odată cu amortizarea lunară se va efectua şi înregistrarea contabilă:

105 „Rezerve din reevaluare” = 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” cu suma de 100lei/12luni

Potrivit prevederilor de mai sus, această diferenţă de 100lei/12luni reprezintă element similar veniturilor şi se impozitează la fel ca orice venit impozabil potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Codul fiscal.

Această diferenţă transferată lunar din contul 105 în contul 1065 se va lua în considerare la calculul trimestrial şi anual al impozitului pe profit, ca element similar veniturilor. Elementele similare veniturilor se trec la rândul 11 în declaraţia de impozit pe profit (cod 101)

Din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor pct 124 alin. (3) din OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci când acest surplus
la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

Cu alte cuvinte, din punct de vedere contabil aveţi dreptul fie să „amortizaţi” rezerva legală pe măsura utilizării activului, aşa cum am prezentat mai sus şi tratamentul contabil va fi similar cu cel fiscal, sau puteţi transfera valoarea totală din contul 105 în contul 1065 la scoaterea din evidenţă a activului reevaluat şi nu pe măsura utilizării lui.

The post Reevaluare mijloace fixe. Rezerva din reevaluare. Tratament contabil si fiscal first appeared on Speţa zilei.

Reevaluare mijloace fixe. Amortizare deductibila

Bogdan Costea — Wed, 19 Jan 2011 07:00:15 +0000

Intrebare: In decembrie 2010 am reevaluat mijloacele fixe din grupa 21. In urma reevaluarii a rezultat o valoare mai mare a mijloacelor fixe si implicit o valoarea mai mare a cheltuielii cu amortizarea. Care este amortizarea deductibila la calculul impozitului pe profit, cea ante-reevaluare sau cea post-reevaluare?

Raspuns:

(1) Amortizarea deductibilă

Din enunţul întrebării dvs. înţelegem că în urma reevaluării realizate în decembrie 2010 aţi obţinut un plus de valoare aferent imobilizarilor înregistrate în grupa 21 pe care l-aţi înregistrat ca rezerve din reevaluare în contul 105 „Rezerve din reevaluare”.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 33 din Codul fiscal, valoarea fiscală în cazul mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este reprezentată de costul de achiziţie, de producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul amortizării fiscale, după caz. În valoarea fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit legii.

În cazul în care se efectuează reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie, de producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie, de producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz. În situaţia reevaluării terenurilor care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie sau sub valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală este costul de achiziţie sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz;

Potrivit art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Potrivit pct. 71⁵ din normele de aplicare, pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate în calcul şi reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2007. Nu se recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă neamortizată la data evaluării.

Cu alte cuvinte, reevaluarea contabilă este recunoscută şi din punct de vedere fiscal. În consecinţă, întrucât în valoarea fiscală a imobilizărilor sunt recunoscute şi reevaluările contabile, iar amortizarea fiscală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea fiscală (conform art. 24 alin. (7) din Codul fiscal) considerăm că amortizarea calculată ulterior înregistrării creşterii din reevaluare este deductibilă fiscal în totalitate, şi nu trebuie să fie limitată la valoarea amortizării de dinainte de reevaluare.

De exemplu, în cazul unei imobilizări cu valoarea netă fiscală înainte de reevaluare de 10.000 lei, reevaluată la 11.000 lei cu o durată rămasă de utilizare de 10 ani, obţinem o amortizare ulterioară reevaluării de 1.100 lei. Amortizarea deductibilă fiscal este de 1.100 de lei, întrucât şi diferenţa de 100 de lei se deduce la calculul impozitului pe profit potrivit reglementărilor de mai sus.

The post Reevaluare mijloace fixe. Amortizare deductibila first appeared on Speţa zilei.