Raspuns:

Un contract de comodat consta in faptul ca o persoana, denumita comodant, acorda unei alte persoane, denumita comodatar, dreptul de folosinta temporara asupra bunului cu titlu gratuit. In cazul dvs. ambele persoane sunt societati comerciale.

Din punct de vedere fiscal, potrivit art. 21 din Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Pentru a raspunde la intrebarea dvs., vom analiza aspectele fiscale atat din perspectiva comodantului, cat si din perspectiva comodatarului.

Din perspectiva comodantului, intrucat contractul de comodat implica acordarea dreptului temporar de folosinta asupra unui bun detinut de catre societate in mod gratuit, consideram ca cheltuielile cu amortizarea si alte costuri intreprinse cu bunul respectiv ulterior acordarii acestuia in comodat reprezinta cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Intrucat aceasta operatiune nu genereaza si nu va genera venit impozabil, nici cheltuielile aferente nu pot fi considerate deductibile. In cazul in care se doreste deducerea acestor cheltuieli, cel mai indicat ar fi incheierea unui contract de leasing operational care sa prevada cedarea temporara a dreptului de folosinta asupra autoturismului in schimbul unei pret platit de catre locatar locatorului.

Din perspectiva comodatarului, consideram ca acesta poate deduce cheltuielile de functionare a autoturismului (in limitele prevazute la art. 21 din Codul fiscal), intrucat acestea sunt suportate pentru realizarea unor operatiuni ce au ca scop obtinerea de venituri impozabile.

Raspuns:

Din punct de vedere contabil, mortalităţile animalelor se înregistrează drept cheltuieli operaţionale ale perioadei. Întrucât din punct de vedere fiscal nu există prevederi specifice activităţii dvs., considerăm ca aceste pierderi pot fi clasificate fie ca „pierderi tehnologice în cadrul procesului de producţie” respectiv în cadrul activităţii de creştere animale, fie ca pierderi apărute pe parcursul activităţii de comercializare a animalelor.

Potrivit normelor metodologice aferente art. 21 din Codul fiscal, pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. În cazul în care societatea dvs. se ocupă cu creşterea de bovine, potrivit specificului activităţii ar trebui să existe norme privind rata mortalităţii animalelor în această industrie. În acest caz societatea dvs. ar trebui să stabilească la nivel intern rata de mortalitate a animalelor considerată ca fiind normală acestui tip de activitate. Considerând că activitatea societăţii dvs. se desfăşoară în conformitate cu prevederile legale ce reglementează această activitate şi că se iau măsurile necesare pentru a diminua cât mai mult posibil rata mortalităţii, considerăm că puteţi susţine deductibilitatea acestor cheltuieli. În cazul în care pierderile nu se încadrează în normele stabilite, diferenţele ce depăşesc normele vor fi considerate cheltuieli nedeductibile.

În ceea ce priveşte pierderile apărute pe parcursul activităţii de comercializare a animalelor, în cazul în care societatea dvs. realizează activitate de comerţ, considerăm că mortalităţile animalelor ce au loc în procesul normal de desfăşurare a activităţii societăţii dvs. pot fi asimilate perisabilităţilor, dacă ulterior decesului acestea nu mai pot fi valorificate.

Prin perisabilităţi, în sensul prevederilor HG 831/2004, se înţelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).

Potrivit prevederilor art. 2 din HG 831/2004, nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, cheltuielile cu perisabilităţile sunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit normelor metodologice, nu sunt considerate perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau obţinerea unui serviciu.

Cu toate acestea, comerţul cu animale vii nu face obiectul prevederilor HG 831/2004, şi drept urmare considerăm că nu se pot aplica reglementările fiscale referitoare la perisabilităţi. Prevederile HG 831/2004 se aplică în cazul dvs. doar pentru comerţul cu produse alimentare.

În cadrul activităţii dvs. considerăm că, în cazul în care se înregistrează decese la animale, acestea trebuie constatate de către un medic veterinar. În cazul în care decesul este cauzat de către o epidemie, acesta poate fi considerat caz de forţă majoră iar cheltuielile sunt considerate deductibile. În cazul în care decesul este cauzat din alte motive care nu ţin de controlul societăţii ci sunt cauzate de diverse boli (sau alte cauze), pentru care societatea a întreprins toate demersurile necesare evitării apariţiei acestora, de asemenea considerăm că pierderile sunt deductibile.

În cazul în care din actul de constatare medico-veterinar nu rezultă că decesul s-a produs din culpa societăţii considerăm că cheltuielile cu mortalităţile pot fi considerate deductibile la calculul impozitului pe profit.

Raspuns:

Din punct de vedere contabil,

Conform art. 124 alin. (5) din OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, “dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului “Capital şi rezerve”, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială”.

Potrivit art. 123 alin. (1) din OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, “in cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării”.

In concluzie, din punct de vedere contabil, diferenta obtinuta in urma reevaluarii in cazul dvs se va inregistra pe cheltuieli (6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor), iar amortizarea contabila se va calcula pornind de la valoarea reevaluata.

Raspuns:

Din punct de vedere fiscal,

Conform art. 21 alin. (4) lit. ş) din Codul fiscal, “cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora”, sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Conform art. 7 alin. (1) pct. 33 din Codul fiscal, “in valoarea fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit legii. În cazul în care se efectuează reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie, de producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie, de producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz. În situaţia reevaluării terenurilor care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie sau sub valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală este costul de achiziţie sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz”.

In concluzie, in speta expusa de dvs., consideram ca diferenta din reevaluare va fi inregistrata pe cheltuieli nedeductibile, iar amortizarea fiscala va fi calculata in continuare pe baza valorii fiscale a imobilului dinainte de reevaluare, reevaluarea respectiva nefiind luata in calcul la calculul amortizarii fiscale.

Sunt aceste cheltuieli cu bunurile acordate deductibile la calculul impozitului pe profit? Sunt aceste sume impozitate ca avantaje in natura? Care este tratamentul din punct de vedere al TVA?

Raspuns:

Avantajele in natura primite de catre administrator urmeaza acelasi regim fiscal ca si sumele ce reprezinta salariul acestuia.

Aspecte fiscale in ceea ce priveste impozitul pe venit si contributiile sociale:

Din punct de vedere al impozitului pe venit, conform art. 55 alin. (3) lit. b), bunurile la care faceti referire mai sus, reprezinta avantaje in natura ce se supun impozitului pe venitul din salarii.

De retinut este faptul ca veniturile salariale sunt supuse, pe langa impozitul pe venitul din salarii, si contributiilor sociale.

Aspecte TVA:

In baza prevederilor art. 128 alin. (8) din Codul Fiscal si normelor de aplicare aferente, consideram ca acordarea acestor bunuri ca plata administratorului nu se realizeaza cu titlu gratuit, ci reprezinta o recompensa pentru activitatea acestuia.

In baza prevederilor art. 128 alin. (4) din Codul Fiscal si normelor de aplicare aferente, consideram ca acordarea de avantaje in natura administratorului, nu reprezinta o livrare catre sine intrucat scopul acestei plati in natura are legatura cu activitatea economica a societatii.

Conform art. 145 Cod Fiscal, consideram ca TVA-ul aferent achizitiei acestor bunuri este deductibil, intrucat achizitiile sunt destinate realizarii de operatiuni ce dau dreptul de deducere a taxei.

Aspecte fiscale cu privire la impozitul pe profit:

Din punct de vedere al impozitului pe profit, in cazul in care aceste sume sunt impozitate la beneficiarul de venit ele reprezinta cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.