Acesta serveşte ca:

– dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităţii;

– document justificativ pentru scădere din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului.

Bonul de transfer se întocmeşte în două exemplare, pe măsură ce se efectuează transferul, de către persoana care dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare.

Bonul de transfer circulă:

– la magazia predătoare pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar (ambele exemplare);

– la delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 şi reţine exemplarul 2;

– la compartimentul financiar-contabil, ambele exemplare, care, după confruntarea lor, stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenţa magaziilor.

B. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmeşte Aviz de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A).

Acesta serveşte ca:

– document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;

– dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiaşi unităţi;

– document de primire în gestiune;

În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiaşi unităţi, dispersate teritorial, avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea “Fără factură”.

Avizul de insotire a marfii circulă:

– la delegatul unităţii care face transportul, pentru semnare de primire;

– la compartimentul financiar-contabil;

– la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepţiei de către comisia de recepţie şi după consemnarea rezultatelor;

– la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică.

Raspuns:

Conform art. 132 din Cod Fiscal, locul livrarii de bunuri este locul unde se gasesc bunurile cand incepe expedierea sau transportul, asadar locul exportului este Germania. Intrucat, conform art. 1301 din Cod Fiscal, achizitia de la societatea din Germania nu intruneste conditiile necesare clasificarii ca achizitie intracomunitara, deoarece bunurile sunt transportate direct in afara Comunitatii, achizita nu va fi impozabila din punct de vedere al TVA in Romania, iar entitatea romana nu este persoana obligata la plata taxei si in consecinta nu va aplica taxare inversa.

In opinia noastra, tinand cont de faptul ca operatiunea nu este scutita, ci neimpozabila, nu consideram necesar sa prezentati documentele necesare pentru justificarea scutirii prevazute in ordinul 2421/2007. Cu toate acestea, consideram ca ar fi prudent ca dvs. sa obtineti totusi aceste documente (eventual in copie), pentru a evita eventuale neintelegeri de interpretare ale Codului fiscal in cazul unui control fiscal.

In decontul de TVA achizitia o veti inregistra la randul 24 (achizitii neimpozabile), iar livrarea la randul 3 (livrari pentru care locul livrarii este in afara Romaniei).

Raspuns:

În urma informaţiilor furnizate, înţelegem că doriţi să comentăm cu privire la situaţia unei societăţi comerciale ce desfăşoară activităţi de natura jocurilor de noroc, barurilor de noapte, etc. şi care a plătit impozitul minim prevăzut la art. 18 alin. (1) în anul 2010 (respectiv 5% din veniturile activităţilor specifice), dacă are sau nu obligaţia de a depune două declaraţii de impozit pe profit (cod 101) pentru anul 2010.

Potrivit prevederilor art. 34 alin. (16) din Codul fiscal, contribuabilii obligaţi la plata impozitului minim prevăzut la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal (în prezent abrogat) vor realiza calculul impozitului pe profit pentru anul 2010 prin împărţirea acestuia în două perioade fiscale, respectiv 1 ianuarie 2010 – 30 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010 – 31 decembrie 2010.

Potrivit noilor reglementări fiscale introduse prin HG 150/2010, vor depune două declaraţii de impozit pe profit, câte una pentru fiecare perioadă fiscală a anului 2010, doar contribuabilii care au fost obligaţi la plata impozitului minim în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2010.

În opinia noastră, în cazul în care societatea desfăşoară activităţi de natura celor prevăzute la art. 18 alin. (1), aceasta nu este obligată la depunerea a două declaraţii de impozit pe profit pentru anul 2010, întrucât impozitul minim plătit de către aceasta nu este impozitul minim prevăzut la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal. În opinia noastră, separarea anului 2010 în două perioade fiscale s-a realizat în urma abrogării prevederilor art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, pentru a oferi contribuabililor care au plătit impozitul minim prevăzut la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în perioada 1 ianuarie 2010 – 30 septembrie 2010, posibilitatea să definitiveze calculul de impozit pe profit luând în considerare doar valoarea impozitului minim aferent primelor trei trimestre ale anului 2010.

În consecinţă, deşi prevederile legale fac trimitere la noţiunea de „impozit minim”, în opinia noastră separarea celor două perioade fiscale se realizează doar de către acei contribuabili care au fost obligaţi la plata impozitului prevăzut la art. 18 alin. (3).

În cazul în care societatea desfăşoară activităţi mixte, adică atât activităţi prevăzute la art. 18 alin. (1) din Codul fiscal cât şi alte activităţi pentru care societatea a fost obligată şi la plata impozitului minim prevăzut la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal (în prezent abrogat) în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2010, considerăm că în acest caz, societatea trebuie să depună două declaraţii de impozit pe profit, potrivit prevederilor pct. 99² din Normele de aplicare ale Codului fiscal.

Raspuns:

În primul rând dorim să menţionăm că, potrivit prevederilor art. 296⁴ alin. (2) din Codul fiscal şi art. 296⁵ alin. (1) din Codul fiscal,  limitarea în cauză se aplică doar în cazul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat (in sistemul public de pensii).

Potrivit prevederilor art. 296⁴ alin. (2) din Codul fiscal, în situaţia în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) art. 296⁴ din Codul fiscal este mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia individuală de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon, pe fiecare loc de realizare a venitului.

Potrivit prevederilor art. 296⁵ alin. (1) din Codul fiscal, în sistemul public de pensii, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 296³ lit. e) şi g) din Codul fiscal, baza lunară de calcul o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 296³ lit. a) şi b) din Codul fiscal. Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna pentru care se calculează această contribuţie datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, şi valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. În situaţia depăşirii acestui plafon, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. e) şi g), care datorează contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de stat, diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se datorează această contribuţie, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în total bază de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.

Câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei.

Exemplu:

Astfel, în cazul dvs., dacă persoana respectivă obţine venituri (atât în baza contractului de mandat, cât şi datorită calităţii de membru în consiliul de administraţie) în sumă mai mare de 10.110 lei (venit lunar), societatea dvs. va reţine contribuţia individuală de asigurări sociale în procent de 10,5% aplicat la 10.110 lei.

CAS datorată de asigurat = BCA x 10,5 %

Unde:

BCA = baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale (câştig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câştigul salarial mediu brut);

În cazul aplicării limitării la calculul contribuţiei societăţii, se menţionează că în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat se includ sumele care fac parte din baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, ţinându-se seama de excepţiile prevăzute la art. 296¹⁵ şi 296¹⁶ din Codul fiscal.

CAS datorată de angajator

Varianta I. – Dacă suma câştigurilor realizate nu depăşeşte BCP:

CAS datorată de angajator = TVN x NA

Varianta II. – Dacă suma câştigurilor realizate depăşeşte BCP:

CAS datorată de angajator = (TVN x NA) x BCP/TV

Unde:

BCA = baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale (câştig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câştigul salarial mediu brut);

TV = suma câştigurilor realizate la nivel de angajator;

TVN = suma câştigurilor realizate în condiţii normale de muncă la nivel de angajator;

NA = 20,8% care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii normale de muncă (31,3% – 10,5% = 20,8%);

BCP = baza de calcul plafonată pentru calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator (numărul de asiguraţi x 5 câştiguri salariale medii brute).

În concluzie, în opinia noastră limitarea se aplica pentru ambele contracte cumulat, locul de realizare a venitului fiind considerat plătitorul de venit.

Potrivit prevederilor art. 296⁴ alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 296¹⁶ alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 296¹⁶ alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, considerăm că asupra veniturilor primite de către reprezentantii in consiliul de administraţie se datorează: contribuţia individuală de asigurari sociale şi contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat; contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia datorată de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori reprezintă venituri asimilate salariilor.