INTREBARE: Buna ziua. Va rog sa ma ajutati cu urmatoarea situatie. Am facut o lucrare de service la un bun mobil (reparatie) la o firma persoana juridica romana. Facturarea s-a facut catre firma mama din Italia cu TVA 19% – prestare de serviciu pe teritoriul Romaniei.
Firma din Italia imi cere sa le refacturez fara TVA invocand Directiva in italiana pe care au atasat-o si din care nu prea inteleg nimic. Pe Codul nostru Fiscal am mai incercat sa le explic si anul trecut si se pare ca nu il agreeaza.
Aveti cumva posibilitatea indicarii unei Directive EU care sa ii convinga? Sau poate alta idee?
RASPUNS:
Conform art. 133 alin. (2) din Codul Fiscal, in cazul serviciilor prestate catre persoane impozabile, locul prestarii este considerat a fi locul unde beneficiarul isi are sediul activitatii economice, doar in cazul in care prestarea respectiva nu se incadreaza la una dintre exceptiile prevazute la art. 133 alin. (4)-(7) din codul fiscal. Stabilirea calitatii beneficiarului se realizeaza prin verificarea validitatii codului de inregistrare in scopuri de TVA furnizat de catre acesta.
Din analiza exceptiilor prevazute la art. 133, alin. (4)-(7), a rezultat faptul ca prestarea de servicii de reparatii a bunului mobil nu se incadreaza la exceptii, aceasta mergand pe regula generala prevazuta la art. 133 alin. (2), iar din intrebarea dvs. am inteles ca beneficiarul (firma din Italia) este persoana impozabila (inregistrata in scopuri de TVA in Italia). In acest caz operatiunea este neimpozabila in Romania conform art. 133 alin. (2) si factura se emite fara TVA.
Totusi, intrucat din discutiile cu dvs. am inteles ca entitatea din Italia este afiliata cu firma din Romania, firma unde dvs. ati prestat efectiv serviciile de reparatii, apare problema sediului fix in Romania.
Conform prevederilor Codului Fiscal: “o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile;”
In aceeasi ordine de idei: “Pentru a se califica drept sediu fix al unei persoane impozabile, gradul de permanenţă şi structura acestuia în ceea ce priveşte resursele tehnice şi umane trebuie să fie suficiente pentru a efectua regulat prestări de servicii impozabile, în cazul sediului fix de la care sunt prestate servicii conform art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, sau pentru a fi capabil să primească şi să utilizeze serviciile respective, în cazul sediului fix către care sunt furnizate servicii, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.”
In situatia dvs. problema care apare este catre cine au fost prestate acele servicii si cine este beneficiarul lor din punct de vedere al TVA.
Conform normelor de aplicare ale codului fiscal: “(4) În situaţia în care un prestator stabilit în România furnizează servicii care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal către:
a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice, sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către sediul activităţii sale economice, sau către un sediu fix stabilit în alt stat, şi nu către sediul/sediile fixe din România;”
In acest sens, tot conform normelor de aplicare ale codului fiscal: “Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul activităţii sale economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul şi/sau formularul de comandă care identifică sediul care primeşte serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea care plăteşte pentru serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice alte informaţii relevante pentru stabilirea locului prestării.”
In concluzie, pentru a putea emite factura fara TVA, considerand ca loc al prestarii Italia (statul beneficiarului), va trebui sa solicitati firmei din Italia dovada faptului ca este beneficiar al serviciilor (contract, comanda, eventual chiar dovada ca este proprietarul bunului).
Directiva UE la care se face referire o puteti descarca de aici.