Intrebare: La sediul societatii noastre se deruleaza in prezent o inspectie fiscala. In baza actului constitutiv al societatii, activitatea firmei noastre este supravegheata de o comisie de cenzori. Comisia de cenzori este formata din trei persoane, 2 persoane fizice straine nerezidente si o persoana juridica romana. Cu persoana juridica romana, o firma de audit, este incheiat un contract de prestari servicii iar pentru aceste servicii se emite factura fiscala. Celelalte 2 persoane straine sunt numite prin act constitutiv si lunar catre acestia se plateste o indemnizatie de cenzor in valuta. Inspectorii fiscali sustin ca si pentru activitatea celor doi cenzori persoane fizice societatea ar fi obligata sa plateasca TVA. Considerati corect un astfel de rationament?
Raspuns:
În primul rând pentru a stabili regimul TVA aplicabil ar trebui mai întâi stabilit dacă aceste operaţiuni intră sau nu în sfera TVA.
Astfel, potrivit prevederilor art. 126 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) operaţiunile care, în sensul art. 128 – 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);
Potrivit prevederilor art. 127 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal,
(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
(2) În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
[…]
(3) Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.
Potrivit normelor metodologice de aplicare a art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, se consideră că nu acționează de o manieră independentă persoana care desfășoară o activitate dependentă potrivit art. 7 din Codul fiscal.
Potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) din Codul fiscal, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
Potrivit normelor de aplicare a art 55 alin. (2) din Codul fiscal, veniturile de natură salarială prevăzute la art. 55 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activităţi dependente, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
– părţile care intră în relaţia de muncă, denumite în continuare angajator şi angajat, stabilesc de la început: felul activităţii, timpul de lucru şi locul desfăşurării activităţii;
– partea care utilizează forţa de muncă pune la dispoziţia celeilalte părţi mijloacele de muncă, cum ar fi: spaţii cu înzestrare corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă şi altele asemenea;
– persoana care activează contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea ei intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
– plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, şi alte cheltuieli de această natură, precum şi indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă suportate de angajator potrivit legii;
– persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane şi este obligată să respecte condiţiile impuse de aceasta, conform legii.
CONCLUZIE: În opinia noastră, aceste venituri reprezintă tantieme plătite membrilor consiliului de administraţie. În opinia noastră, potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal coroborate cu prevederile art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, aceste indemnizaţii nu fac obiectul taxei pe valoare adăugată. Considerăm că aceste indemnizaţii reprezintă venituri obţinute în urma desfăşurării unei activităţi dependente, fiind asimilate, potrivit art. 55 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, veniturilor din salarii.
Cu toate acestea, chiar dacă societatea ar fi achiziţionat servicii (altele decât cele analizate mai sus) de la persoane fizice străine care ar fi intrat în sfera TVA, considerăm că societatea ar fi fost întradevăr persoana obligată la plata TVA conform prevederilor art. 150 din Codul fiscal dar plata TVA s-ar fi efectuat prin procedeul taxării inverse conform prevederilor art. 157 alin. (2).