Raspuns:

(2) Rezerva din reevaluare

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (51) din Codul fiscal, rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.

Cu alte cuvinte, rezerva din reevaluare se „amortizează” şi ea pe durata rămasă de utilizare, astfel:

Pornind de la exemplul de mai sus (speta de ieri), valoarea de 1.000 de lei înregistrată în contul 105 „Rezerve din reevaluare” se transferă în contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” pe măsura utilizării activului. Astfel, odată cu amortizarea lunară se va efectua şi înregistrarea contabilă:

105 „Rezerve din reevaluare” = 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” cu suma de 100lei/12luni

Potrivit prevederilor de mai sus, această diferenţă de 100lei/12luni reprezintă element similar veniturilor şi se impozitează la fel ca orice venit impozabil potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Codul fiscal.

Această diferenţă transferată lunar din contul 105 în contul 1065 se va lua în considerare la calculul trimestrial şi anual al impozitului pe profit, ca element similar veniturilor. Elementele similare veniturilor se trec la rândul 11 în declaraţia de impozit pe profit (cod 101)

Din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor pct 124 alin. (3) din OMFP 3055/2009 privind adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci când acest surplus
la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

Cu alte cuvinte, din punct de vedere contabil aveţi dreptul fie să „amortizaţi” rezerva legală pe măsura utilizării activului, aşa cum am prezentat mai sus şi tratamentul contabil va fi similar cu cel fiscal, sau puteţi transfera valoarea totală din contul 105 în contul 1065 la scoaterea din evidenţă a activului reevaluat şi nu pe măsura utilizării lui.

The post Reevaluare mijloace fixe. Rezerva din reevaluare. Tratament contabil si fiscal first appeared on Speţa zilei.]]> https://blog.viboal.ro/2011/01/20/reevaluare-mijloace-fixe-rezerva-din-reevaluare-tratament-contabil-si-fiscal/feed/ 4 https://blog.viboal.ro/2011/01/19/reevaluare-mijloace-fixe-amortizare-deductibila/ https://blog.viboal.ro/2011/01/19/reevaluare-mijloace-fixe-amortizare-deductibila/#comments Wed, 19 Jan 2011 07:00:15 +0000 http://www.spetazilei.ro/spetazilei/?p=783 Intrebare: In decembrie 2010 am reevaluat mijloacele fixe din grupa 21. In urma reevaluarii a rezultat o valoare mai mare a mijloacelor fixe si implicit o valoarea mai mare a cheltuielii cu amortizarea. Care este amortizarea deductibila la calculul impozitului … Continue reading →

In acest sens, conform art. 1, pct. 5 din Ordonanta de Urgenta 87/2010 se mentioneaza ca:

“(15) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligaţi la plata impozitului minim au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie 2010, potrivit prevederilor în vigoare la data de 30 septembrie 2010.”

Astfel, consideram ca intentia legiuitorului a fost aceea de a mentine aplicabilitatea art. 18 alin. (5) din Codul Fiscal, conform caruia:

“(5) Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru trimestrele I – III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3).”

Astfel, noi consideram ca declararea si calculul impozitului pe profit aferent trimestrului 3  anul 2010 presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Calculul impozitului pe profit cumulat de la inceputul anului pana la 30.09.2010.

2. Din impozitul astfel rezultat se scad sumele platite in trimestrele 1 si 2 ale anului 2010, inclusiv impozitul minim.

3. Suma rezultata se compara cu impozitul minim de plata pentru trimestrul 3 anul 2010 (impozitul minim anual impartit la 12 si inmultit cu 3), iar in cazul in care suma rezultata la punctul 2 este mai mare decat impozitul minim calculat la nivel de trimestru se procedeaza la declararea acestei sume la randul 1 in declaratia 100 si  se efectueaza plata aferenta, in caz contrar se declara impozitul minim la nivel de trimestru la randul 1.1. din declaratia 100 si se efectueaza plata aferenta in termenul legal.

Pentru a intari si mai mult fundamentele opiniei noastre, aici gasiti un raspuns al Directiei Generale a Finantelor Publice referitor la calculul impozitului pe profit aferent trimestrului III anul 2010. Din analiza exemplului 1 se observa ca la calculul impozitului pe profit pentru trimestrul III se parcurg aceleasi etape ca mai sus (se procedeaza la calculul cumulat de la inceputul anului, se scad sumele platite in trimestrele I si II si suma astfel obtinuta se compara cu impozitul minim trimestrial, ci nu cumulat).

In concluzie, desi articolul a fost abrogat, desi legea nu se aplica retroactiv, desi articolul abrogat nu mai produce efecte juridice ulterior abrogarii sale, consideram ca intentia legiuitorului a fost aceea de a pastra modalitatea de calcul, declarare si plata si pentru trimestrul 3 anul 2010.

Raspuns: Se poate acorda diurna administratorilor. Totusi, conform art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul Fiscal, este deductibila: suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice.

In concluzie, in cazul in care administratorul societatii ce primeste diurna este si salariat, atunci aceasta cheltuiala este deductibila, in caz contrar cheltuiala este nedeductibila la calculul impozitului pe profit.

RASPUNS: In ceea ce priveste raportarea catre BNR, conform Normei 17/2002 a Bancii Nationale a Romaniei, “toate persoanele juridice şi fizice rezidente care au încheiat contracte cu nerezidenţi pentru operaţiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu şi lung au obligaţia să notifice operaţiunile respective prin transmiterea la Banca Naţională a României – Direcţia statistică a Formularului F1 “Notificare la Banca Naţională a României”, prezentat în anexa nr. 1, şi a Formularului F2 “Scadenţarul tragerilor, al rambursărilor de capital şi al plăţilor de dobândă şi comisioane”, prezentat în anexa nr. 2, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta normă”.

În sensul prezentei norme: „constituie operaţiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu şi lung, dacă nu sunt operaţiuni de natura datoriei publice externe, următoarele operaţiuni:

– credite şi împrumuturi financiare cu termen mai mare de un an, primite de rezidenţi de la nerezidenţi, constând din finanţări rambursabile pe bază contractuală cum ar fi creditul/împrumutul financiar standard, creditul sindicalizat, linia de finanţare, operaţiunile de leasing financiar, creditul ipotecar şi de consum şi altele asimilate acestora;

– credite legate de comerţul internaţional, cu termen mai mare de un an, primite de rezidenţi de la nerezidenţi, respectiv credite contractate în cadrul operaţiunilor de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii, inclusiv efectuarea plăţilor în rate pe faze de execuţie, la solicitarea furnizorilor de bunuri şi servicii, sau efectuarea plăţilor la un anumit termen de la livrarea bunului/prestarea serviciului, indiferent dacă s-au emis sau nu efecte de comerţ, rescadenţarea unor astfel de plăţi, precum şi finanţarea unor astfel de credite de către un terţ;

– tranzacţionarea primară a titlurilor de credit cu scadenţă iniţială mai mare de un an (obligaţiuni şi alte instrumente financiare cu venit fix) emise de rezidenţi pe o piaţă de capital străină.”

In concluzie, indiferent de durata de prelungire a contractului (mai mica sau mai mare de 12 luni), operatiunea ramane clasificata asa cum a fost initial, pe termen scurt, si nu se declara la BNR.

In ceea ce priveste aspectul fiscal, d.p.d.v. al impozitului pe profit, conform art. 23 din legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile de rigoare si normelor metodologice aferente aprobate prin HG 44/2004, cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decat cele obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, sunt integral deductibile in limita fiscala în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute mai sus. Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de data la care acestea au fost contractate.

În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care există prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an. In acest sens imprumutul in cauza, devine din punct de vedere fiscal capital imprumutat din momentul in care depaseste termenul de 12 luni iar dobanzile si diferentele de curs aferente acestuia sunt analizate conform reglementarilor prezentate mai sus.

În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decat cele enumerate mai sus, dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 6%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2010. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

In acest sens, tinand cont ca imprumutul respectiv este in valuta, rata dobanzii aferente acestui imprumut este limitata la 6% in anul 2010. Suma ce depaseste 6% este considerata nedeductibila din punct de vedere al impozitului pe profit si nu poate fi recuperata din veniturile impozabile.

Pentru diferenta ce ramane, de 6%, se aplica limitarile gradului de indatorare. Astfel, daca gradul de indatorare calculat ca:

este peste 3, dobanzile si pierdere din diferente de curs aferente imprumuturilor luate in calcul la determinarea capitalului imprumutat sunt considerate nedeductibile si reportabile. Acestea sunt reportate in viitor pana in momentul in care sunt indeplinite conditiile gradului de indatorare moment in care cheltuielile cu dobanzile si pierderile din diferente de curs devin deductibile.

In concluzie, pentru imprumutul primit de la asociatul persoana juridica nerezidenta, veti analiza mai intai nivelul ratei dobanzii iar diferenta ce depaseste procentul de 6% pe an este considerata nedeductibila permanent. Pentru diferenta de pana in 6% veti analiza gradul de indatorare, iar daca acesta este sub 3, dobanda si pierderea neta din diferente de curs aferenta acestui imprumut (cheltuieli – venituri) sunt deductibile. In cazul in care gradul de indatorare este peste 3, dobanzile si pierderea neta din diferente de curs se reporteaza.

Calculul de mai sus se face periodic la fiecare data de determinare a impozitului pe profit.

*Model formulare declaratie BNR (in cazul in care exista obligatia raportarii):

F1

F2

F3

Model adresa de inaintare BNR