b) unul dintre următoarele documente:

1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

c) documente din care să rezulte că transportul este realizat de furnizor ori în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

În opinia noastră, în cazul în care societatea din România, în calitate de furnizor, deţine şi poate prezenta documentele justificative de mai sus, va factura operaţiunea de livrare în regim de scutire conform prevederilor art. 143 alin. (1) lit. a), adică fără TVA.

Referitor la a doua întrebare, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sunt scutite de taxă livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său […].

Potrivit prevederilor art. 3 din OMFP 2222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) – i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

(1) Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său. Astfel de livrări au loc în cadrul unor contracte prin care persoana obligată să transporte bunurile în afara Comunităţii este cumpărătorul nestabilit în România sau altă persoană în contul său.

(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se justifică de furnizorul care realizează livrarea cu documentele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) şi cu documente din care să rezulte că transportul este realizat de client sau în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

Din informaţiile prezentate reiese că societatea română efectuează un export de bunuri în diverse state din afara Comunităţii, transportul fiind în sarcina beneficiarului. În opinia noastră, în cazul în care societatea din România deţine şi poate prezenta documentele justificative de mai sus, va factura operaţiunea de livrare în regim de scutire conform prevederilor art. 143 alin. (1) lit. b), adică fără TVA.

În cazul în care societatea din România nu poate aplica scutirea prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal întrucât nu deţine documentele justificative necesare, operaţiunea va fi tratată ca o livrare locală şi se va colecta TVA. Referitor la rambursarea de TVA către beneficiarul livrării de bunuri, precizăm că, acesta ar putea beneficia de prevederile art. 147^2 alin. (1) din Codul fiscal în condiţiile prevăzute de acest articol.

Raspuns:

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (7) din Codul fiscal, impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în împrumut ori în capital, după caz.

Conform normelor de aplicare a art. 116 alin. (5) din Codul fiscal, prin plată a unui venit se înțelege îndeplinirea obligației de a pune fonduri la dispoziția creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin alte înțelegeri convenite între părți care conduc la stingerea obligațiilor contractuale.

In acest sens, consideram ca in momentul convertirii imprumuturilor in capital social se retine la sursa impozitul aferent valorii datoriei cu dobanda ce urmeaza a fi convertita. In cazul in care beneficiarul venitului furnizeaza un certificat de rezidenta fiscala se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiata intre Romania si statul de rezidenta a beneficiarului venitului. In caz contrar se aplica prevederile Codului fiscal. In cazul in care beneficiarul venitului este o societate rezidenta in UE se aplica prevederile legislatiei europene.

ATENTIE. Intrucat acest imprumut a fost obtinut de la o entitate afiliata, consideram ca aceasta tranzactie face obiectul dosarului de preturi de transfer. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. In acest sens consideram ca autoritatea fiscala poate contesta natura acestei tranzactii luand in considerare faptul ca societatea dvs. a primit un imprumut de la o companie afiliata in conditiile in care dificultatile financiare nu i-ar fi permis sa obtina un imprumut similar de la o entitate independenta. In acest caz este posibil ca valoarea cheltuielilor inregistrate cu dobanda aferenta acestui imprumut sa fie considerate nedeductibile pe motiv ca natura acestei tranzactii ar fi aceea a unui aport la capitalul social mai degraba decat un imprumut. In opinia noastra, faptul ca procedati la convertirea sumelor in capital social invocand chiar motivul dificultatilor financiare sporeste riscul ca aceste cheltuieli cu dobanda sa fie considerate nedeductibile.

Raspuns:

În ceea ce priveşte declaraţia 390, potrivit OMFP 76/2010 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (390 VIES) “Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare”, instrucţiuni de completare, la secţiunea „livrări intracomunitare de bunuri” – se înscrie suma totală a livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de la plata taxei în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a) şi d) din Codul fiscal, pe fiecare cumpărător, pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în luna calendaristică respectivă, inclusiv sumele din facturile pentru încasări de avansuri pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite.

Potrivit instrucţiunilor de completare, declaraţia depusă iniţial se rectifică prin depunerea unei noi declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular. În declaraţia rectificativă se rectifică tranzacţii declarate în orice perioadă de raportare anterioară şi se completează toate rubricile formularului cu datele valabile la momentul declarării, indiferent dacă acestea au mai fost declarate. Se completează câte o declaraţie rectificativă pentru fiecare perioadă de raportare pentru care se operează rectificări. Ajustările se declară pentru luna calendaristică în care intervine exigibilitatea taxei, conform art. 134² alin. (3) din Codul fiscal, respectiv în luna calendaristică în care regularizarea a fost comunicată clientului.

Întrucât clientul nu deţine calitatea de operator intracomunitar nu se poate aplica scutirea de TVA. Deşi nu menţionaţi acest lucru, probabil facturile au fost stornate cu intenţa de a fi emise altele purtătoare de TVA.  În concluzie, ţinând cont de faptul că operaţiunile respective nu trebuiau declarate în declaraţia 390, considerăm că trebuie corectate declaraţiile respective prin depunerea unor declaraţii rectificative.

În ceea ce priveşte decontul de TVA (declaraţia 300), potrivit OMFP 183/2011 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adaugată”, instrucţiuni de completare, considerăm că raportarea acestor operaţiuni se poate face şi într-un decont ulterior prin raportarea sumelor respective la rândurile de regularizări (rândul 2 pentru stornarea operaţiunilor şi rândul 15 pentru facturile corectate).

Raspuns:

Potrivit instructiunilor de completare a declaratiei 300 aprobate prin OMFP 183/2011 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (300) “Decont de taxa pe valoarea adaugata”, la randurile 5 si 17 se inscriu informatiile preluate din jurnalul de cumparari, privind baza de impozitare pentru achizitiile intracomunitare de bunuri taxabile in Romania, precum si baza de impozitare pentru achizitiile de bunuri efectuate de către beneficiarul unei livrari ulterioare efectuate in cadrul unei operatiuni triunghiulare, pentru care acesta este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (4) din Codul fiscal, şi taxa pe valoarea adaugata aferentă, pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, inclusiv sumele din facturile primite pentru plati de avansuri partiale pentru achizitii intracomunitare de bunuri. Se inscriu si ajustarile bazei de impozitare prevazute la art. 138 din Codul fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine in perioada de raportare, conform art. 1342 alin. (3) din Codul fiscal.

Potrivit instructiunilor de completare a declaratiei 390 aprobate prin OMFP 76/2010 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (390 VIES) “Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare”, la sectiunea „achizitii intracomunitare de bunuri” – se inscrie suma totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri, pe fiecare furnizor, pentru care persoana impozabila care depune declaratia este obligata la plata taxei conform art. 151 din Codul fiscal, si pentru care exigibilitatea taxei intervine in luna calendaristica respectiva, inclusiv sumele din facturile primite pentru plati de avansuri pentru achizitii intracomunitare de bunuri.

Potrivit art. 135 din Codul fiscal, in cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, in statul membru in care se face achizitia. In cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator. Prin exceptie, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevazute in legislatia altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1) din Codul fiscal sau, după caz, la data emiterii autofacturii prevazute la art. 155 alin.(4) din Codul fiscal, daca factura sau autofactura este emisa inainte de cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator.

In concluzie este irelevant momentul la care receptionati factura. Achizitia intracomunitara se declara in declaratiile aferente lunii in care intervine exigibilitatea TVA, adica luna in care a fost emisa factura in cazul dvs.

Raspuns:

Din punct de vedere fiscal, înţelegem că societatea dvs. a efectuat o prestare de servicii către o persoană juridică din Republica Moldova şi că această prestare a fost utilizată şi exploatată efectiv în Republica Moldova. Din punct de vedere al TVA înţelegem că beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă şi drept urmare potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) din Codul fiscal locul prestării serviciilor se consideră a fi la beneficiar, factura fiind emisă fără TVA operaţiunea fiind neimpozabilă în România.

Întrucât nu aţi precizat acest aspect în textul întrebării considerăm necesar de menţionat faptul că, în cazul în care aceasta prestare de servicii s-ar fi realizat efectiv pe teritoriul României, atunci societatea dvs. ar fi avut obligaţia emiterii facturii cu TVA întrucât, potrivit prevederilor art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, operaţiunea ar fi fost impozabilă în România iar persoana obligată la plata TVA ar fi fost societatea dvs.. Mai mult decât atât, în cazul în care prestarea efectivă a serviciilor s-ar fi realizat în România considerăm că nu se impunea reţinerea la sursă a impozitului plătit în Republica Moldova.

În ceea ce priveşte impozitul reţinut în Republica Moldova, potrivit prevederilor Convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiată între România şi Republica Moldova, considerăm că în cazul în care aţi fi prezentat plătitorului de venit din Republica Moldova un certificat de rezidenţă fiscală care să ateste faptul că societatea dvs. este o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit rezidentă în România, acesta nu ar fi trebuit să mai reţină impozit pe veniturile nerezidenţilor, întrucât potrivit prevederilor art. 7 din Convenţie aceste venituri se impozitează în statul de rezidenţă a beneficiarului venitului, adică în România. În situaţia de faţă considerăm că ar trebui să analizaţi şi să verificaţi împreună cu partenerul din Republica Moldova posibilitatea de recuperare a impozitului plătit în cazul în care furnizaţi un certificat de rezidenţă fiscală.

În ceea ce priveşte obligaţia înregistrării contractelor încheiate cu nerezidenţii, potrivit prevederilor OMEF 2310/2007, considerăm că se înregistrează la autoritatea fiscală doar acele contracte în care persoanele juridice române au calitatea de plătitor de venituri şi doar în cazul prestărilor de servicii realizate efectiv pe teritoriul României şi pentru care există posibilitatea apariţiei unui sediu permanent. În concluzie, considerăm că societatea dvs. nu are o obligaţie de această natură în ceea ce priveşte contractul de prestări servicii la care faceţi referire în întrebarea dvs.

În ceea ce priveşte declaraţia privind impozitul reţinut la sursă pe veniturile nerezidenţilor, de asemenea această declaraţie se depune doar în situaţia în care persoana juridică din România are calitatea de plătitor de venituri şi se depune doar în situaţiile în care societatea din România are obligaţia reţinerii de impozit pe veniturile nerezidenţilor, chiar dacă impozitul este 0. În concluzie, considerăm că societatea dvs. nu are o obligaţie de această natură în ceea ce priveşte contractul de prestări servicii la care faceţi referire în întrebarea dvs.

Din punct de vedere contabil, în situaţia de faţă considerăm că această operaţiune se înregistrează în contabilitate în felul următor:

411 „Clienţi”            =         704 „Venituri din prestări servicii” – cu valoarea serviciilor prestate

5124 „Conturi curente la bănci”   =         411 „Clienţi” – cu valoarea încasată

461 Analitic distinct impozit reţinut în Republica Moldova  =         411 „Clienţi” – cu valoarea impozitului reţinut

În cazul în care recuperaţi contravaloarea impozitului de la partenerul extern, în urma prezentării certificatului de rezidenţă fiscală, acest cont 461 se poate închide în corespondenţă cu contul 5124. În caz contrar, acest cont 461 se poate închide în corespondenţă cu contul 441 în măsura în care puteţi beneficia de credit fiscal în România la plata impozitului pe profit pentru contravaloarea impozitului plătit în Republica Moldova.