Intrebare:
Daca pe perioada unei luni societatea la care lucrez nu realizeaza productie, cum inregistrez cheltuielile aferente sectiilor de productie si auxiliare (amortizari, cheltuieli cu electricitatea, cheltuieli cu apa, cheltuieli cu gazele)? Le consideram cheltuieli generale sau le repartizam si le calculam ca diferente de pret in lunile urmatoare in care se realizeaza productie?
Raspuns:
Potrivit art. 52. OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu directivele europene: Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele:
a) costurile de amenajare a amplasamentului;
b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
c) costurile de instalare şi asamblare;
d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului;
e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
– pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
– cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
– regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
– costurile de desfacere;
– regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
Conform reglementarilor de mai sus, in lunile in care nu exista productie, costurile fixe realizate se inregistreaza drept cost al perioadei direct in contul de profit si pierdere. Acestea nu se capitalizeaza si nici nu se inregistreaza pe diferente de pret.