Vineri, 2 septembrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanţa de Guvern nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Printre principalele modificări menţionăm:

MODIFICAREA TERMENULUI DE DEPUNERE A DECLARAŢIEI DE IMPOZIT PE PROFIT (cod 101) – termenul de depunere este 25 martie inclusiv a anului următor. Nu mai există cele două opţiuni cu privire la definitivarea calculului până la 25 februarie, sau 25 aprilie şi nici posibilitatea de raportare diferită. Pentru trimestrele I – III impozitul se plăteşte până pe data de 25 a lunii următoare trimestrului iar diferenţa aferentă anului fiscal respectiv până la 25 martie anul următor;

PLĂŢI ANTICIPATE IMPOZIT PE PROFIT – Începând cu 1 ianuarie 2013, contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5) art. 34, pot opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul de plată este 25 martie inclusiv a anului următor. Opţiunea se efectuează la începutul anului fiscal;

MODIFICĂRI PRIVIND REŢINEREA LA SURSĂ A IMPOZITULUI REPREZENTÂND PLĂŢI ANTICIPATE PENTRU UNELE VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE – s-au adus modificări pentru armonizarea modului de calcul a bazei impozabile pentru impozitul pe venit şi a contribuţiilor sociale. Astfel, s-a modificat modul de calcul al bazei impozabile in cazul reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente, în sensul deducerii din venitul brut a contribuţiilor sociale obligatorii ce trebuie reţinute de plătitorul de venit;

DEPUNEREA TRIMESTRIALĂ A DECLARAŢIEI 112 ŞI PLATA TRIMESTRIALĂ A IMPOZITELOR ŞI CONTRIBUŢIILOR AFERENTE – acordarea dreptului de depunere trimestrială a Declaratiei 112 pentru micii contribuabili. Condiţiile care trebuie îndeplinite de contribuabili pentru a beneficia de această prevedere sunt legate de valoarea cifrei de afaceri şi numărul de salariaţi. Astfel, pentru aplicarea acestor prevederi, asociaţiile, fundaţiile si microîntreprinderile trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv; societăţile comerciale trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv si venituri totale anuale mai mici de 100.000 euro. PFA-urile şi întreprinderile individuale care au personal angajat pot de asemenea aplica aceste prevederi.

MODIFICAREA TERMENULUI DE DEPUNERE A DECLARAŢIEI RECAPITULATIVE 390 VIES – termenul de depunere devine 25 inclusiv a lunii următoare, în loc de 15 inclusiv a lunii următoare;

Totodată această Ordonanţă aduce anumite facilităţi cu privire la eşalonarea obligaţiilor fiscale şi facilitatea anulării integrale a penalităţilor aferente obligaţiilor fiscale restante la 31 august 2011, dacă obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011. În cazul în care aceste obligaţii se sting până la 30 iunie 2012, penalităţile aferente se vor reduce numai cu 50%.

Mare parte dintre amendamente vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2012.

Pentru mai multe detalii vă invităm să accesaţi următorul link.

Vineri, 2 septembrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanţa de Guvern nr. 29 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Printre principalele modificări menţionăm:

REVERIFICAREA FISCALĂ – apariţia de noi prevederi legale cu privire la reverificarea unei perioade de timp care a făcut deja obiectul unei inspecţii fiscale (art. 105¹);

CERTIFICATUL DE ATESTARE FISCALĂ – reglementarea posibilităţii de a înscrie în certificatul de atestare fiscală a sumelor certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autorităţi contractante definite potrivit OUG 34/2006. Înscrierea în certificat se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă care certifică sumele respective (art. 112 alin. 4¹);

ORDINEA STINGERII CREANŢELOR FISCALE – clarificarea cu privire la distribuirea sumelor plătite unui buget sau fond. Distribuirea se face în următoarea ordine: mai întâi se sting creantele aferente impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, ulterior cele aferente obligaţiilor fiscale principale, iar la final cele aferente obligaţiilor fiscale accesorii (art. 114 alin. 2³). În aceeaşi idee s-au modificat şi prevederile art. 115 alin. (1) lit. b, care precizează faptul că mai întâi vor fi stinse obligaţiile principale şi ulterior cele accesorii;

ASISTENŢA RECIPROCĂ ÎNTRE ROMÂNIA ŞI ALTE STATE UE PRIVIND RECUPERAREA CREANŢELOR FISCALE – apariţia unui nou capitol în Codul de procedură fiscală cu privire la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri în vederea recuperării în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al UE sau recuperarea într-un alt stat membru al UE a unor creanţe stabilite în România; (Capitolul XII¹)

MODIFICAREA AMENZILOR CU PRIVIRE LA DEPUNEREA DECLARAŢIILOR RECAPITULATIVE 390 VIES – modificarea prevederilor legale cu privire la amenda de 2% din suma achiziţiilor/livrărilor intracomunitare de bunuri nedeclarate. Mai nou s-a eliminat procentul de 2% şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei nedepunerea la termen a declaraţiilor recapitulative sau cu amenda de la 500 la 1.500 lei depunerea de declaraţii recapitulative incorecte ori incomplete. În termen de 48 de ore se poate achita jumătate din minimul amenzii.

Majoritatea modificărilor și completărilor aduse Codului de Procedură Fiscală intră în vigoare în 15 zile de la intrarea în vigoare a actului normativ modificator.

Pentru mai multe detalii vă invităm să accesaţi următorul link.

În această informare vă vom prezenta pe scurt doar modificările aduse Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Pentru mai multe detalii puteţi descărca varianta completă a Hotărârii de Guvern de aici.

Contribuţii sociale

• Normele de aplicare vin cu un exemplu foarte util de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pe care îl prezentăm în continuare:

Exemplu de calcul a contribuţiei de asigurǎri sociale datoratǎ de angajator:

Se folosesc urmǎtoarele simboluri:

N = cota de contribuţie pentru condiţii normale de muncǎ (31,3%);

D = cota de contribuţie pentru condiţii deosebite de muncǎ (36,3%);

S = cota de contribuţie pentru condiţii speciale de muncǎ (41,3%);

BCA = baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurǎri sociale (câştig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câştigul salarial mediu brut);

TV = suma câştigurilor realizate la nivel de angajator;

TVN = suma câştigurilor realizate în condiţii normale de muncǎ la nivel de angajator;

TVD = suma câştigurilor realizate în condiţii deosebite de muncǎ la nivel de angajator;

TVS = suma câştigurilor realizate în condiţii speciale de muncǎ la nivel de angajator;

NA = 20,8% care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii normale de muncǎ (31,3% – 10,5% = 20,8%);

DA = 25,8% care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii deosebite de muncǎ (36,3% – 10,5% = 25,8%);

SA = 30,8% care reprezintă cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii speciale de muncǎ (41,3% – 10,5% = 30,8%);

BCP = baza de calcul plafonatǎ pentru calculul contribuţiei de asigurǎri sociale datorate de angajator (numărul de asiguraţi x 5 câştiguri salariale medii brute).

CAS datorată de asigurat = BCA x 10,5 %

CAS datorată de angajator

Varianta I. – Dacă suma câştigurilor realizate nu depăşeşte BCP:

CAS datorată de angajator = TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA

Varianta II. – Dacă suma câştigurilor realizate depăşeşte BCP:

CAS datorată de angajator = (TVN x NA + TVD x DA + TVS x SA) x BCP/TV

Câştigul salarial mediu brut luat în calcul = 2.022 lei

Se presupune cǎ angajatorul are 4 salariaţi. În aceste condiţii: BCP este 4 salariaţi x 5x 2.022 lei = 40.440 lei

CAS datorată de angajator:

(15.500 x 20,8/100 + 11.775 x 25,8/100 + 28.225 x 30,8/100) x 40.440/55.500 = 10.897 lei

• Se explică noţiunea de loc de prestare a venitului ca fiind persoana fizică sau juridică ce are calitatea de angajator sau este asimilată angajatorului.
• Din păcate această Hotărâre de Guvern nu vine cu lămuriri referitoare la prevederile art. 296¹⁵ lit. p) din Codul fiscal, conform cărora avantajele în natură nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale. În opinia Viboal Consulting acest paragraf conţine o eroare, întrucât potrivit prevederilor art. 296⁴ lit. o) din Codul fiscal şi a normelor publicate cu această ocazie, considerăm că rezultă faptul că avantajele intră în baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale, cu excepţiile specifice prevăzute la art. 296¹⁶ din Codul fiscal.

În această informare vă vom prezenta pe scurt doar modificările aduse Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Pentru mai multe detalii puteţi descărca varianta completă a Hotărârii de Guvern de aici.

Taxa pe valoare adăugată

Persoane impozabile şi activitatea economică

• Se modifică prevederile conform cărora livrarea obiectelor de cult religios nu constituia activitate economică. Acum doar livrarea obiectelor de cult religios de către organisme de cult religios nu constituie activitate economică, diferenţa constând astfel în natura persoanei ce desfăşoară această activitate.

Livrarea de bunuri

• În cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, care se reziliază, se consideră că bunurile sunt lipsă din gestiunea locatorului/finanţatorului, ce sunt asimilate unor livrări de bunuri efectuate cu plată pentru care se datorează TVA, la expirarea termenului-limită prevăzut în contract pentru restituirea bunului de către utilizator, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data rezilierii contractului. Aceasta este considerată o livrare către sine pentru care baza impozabilă se determină ca valoarea capitalului rămasă de facturat. În cazul în care bunurile sunt recuperate locatorul are dreptul să anuleze livrarea către sine.
• Pentru a nu fi considerată livrare de bunuri, bunurile acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor sunt acele bunuri care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obişnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de persoana impozabilă şi/sau nu sunt de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă: se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziţionat de la respective persoană impozabilă sau au o valoare mai mica decât valoarea bunurilor/serviciilor achiziţionate de client.

Locul prestării serviciilor

• Facturile sau alte documente specifice pentru transportul internaţional de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, prestat către persoane neimpozabile, precum şi pentru transportul internaţional de călători se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului naţional şi a celui internaţional. Orice scutire de taxă pentru servicii de transport, prevăzută la art. 143 sau 144 din Codul fiscal, se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul ţării, în timp ce distanţa parcursă în afara ţării se consideră că nu are locul prestării în România şi nu se datorează taxa.
• Apar clarificări cu privire la conceptul de acces la un eveniment (dreptul de a intra la spectacole, piese de teatru, circ, evenimente sportive, evenimente educaţionale, participarea la conferinţe, seminarii, etc.)

Ajustarea bazei impozabile

• În cazul ajustării bazei impozabile, cota de TVA aplicabilă pentru ajustare este cota operaţiunii de bază. În cazul în care baza este exprimată în valută, cursul de schimb utilizat la ajustarea bazei este cel al operaţiunii de bază. În cazul în care operaţiunea de bază nu se poate identifica, cota TVA şi cursul folosite sunt cele de la data ajustării bazei de impozitare. În acest sens se modifică şi exemplul expus în normele de la articolul 135 din Codul fiscal.

Operaţiuni scutite

• Apar noi clarificări privind scutirea de TVA a reimportului de bunuri. Aceasta se aplică în măsura în care se aplică şi scutirea de taxe vamale pentru bunurile reintroduse pe teritoriul Comunităţii potrivit Codului vamal.

Dreptul de deducere a taxei

• Se acordă dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv în cazul bunurilor supuse executării silite. În acest sens, pe facturile de achiziţie nu este obligatoriu să fie înscris codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit furnizorului. În acest caz, se ajustează şi taxa aferentă bunurilor astfel livrate, pentru care iniţial s-a colectat TVA datorită stării de inactivitate a persoanei impozabile.

În această informare vă vom prezenta pe scurt doar modificările aduse Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Pentru mai multe detalii puteţi descărca varianta completă a Hotărârii de Guvern de aici.

Impozitul pe veniturile obţiunte în România de nerezidenţi

• Se aduc clarificări cu privire la clasificarea sumelor plătite operatorilor de sateliţi de către societăţile de radio sau televiziune pentru utilizarea capacităţii de a transmite în mai multe zone geografice. Aceste sume nu constituie redevenţe dacă nu este transferată nicio tehnologie legată de satelit iar clientul nu se află în posesia satelitului atunci când realizează transmisiile. În situaţia în care proprietarul satelitului închiriaza satelitul unei terţe părţi, atunci suma plătită este considerată redevenţă.
• Se aduc clarificări cu privire la clasificarea sumelor plătite de un operator de reţea altui operator de reţea în baza unor acorduri de roaming. Aceste sume nu sunt considerate redevenţe dacă nu este utilizat efectiv un echipament de către plătitor.
• Sumele plătite pentru difuzarea unor filme la cinematograf sau televiziune reprezintă redevenţe.

Prin „plata unui venit” în sensul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se înţelege orice înţelegere convenită între părţi care conduce la stingerea obligaţiei contractuale.